DEZVIRGINAREA SUFLETEASCĂ

 

          Ce transformă un bărbat din „unul dintre ei” în „acela”? De multe ori femeile spun că nu bărbatul cu care au făcut prima dată dragoste este cel mai special din viața lor, ci că un altul, de mai târziu, este cel cu adevărat regretat, care le-a marcat, la care încă mai visează, căruia știu că niciodată nu vor fi capabile să îi spună „nu”, pe care încă îl respectă și îl prețuiesc deși relația s-a terminat, chiar dacă au traversat iadul când s-au despărțit, bărbatul în legătură cu care nu au nici un regret și pentru care ar lua-o de la capăt oricând, sau pe care îl caută în toți ceilalți de după.

          Ei bine, acestea sunt copilele care nu au fost doar deflorate, ci dezvirginate, transformate în femei de bărbații care au știut să le modeleze pentru a ajunge astfel. Se spune că dezvirginarea trupească este ceea ce transformă o fată în femeie. Nimic mai fals. Feminitatea nu este dată de un țesut sau de o experiență sexuală explicită. Tot așa cum dezvirginarea nu este doar trupească…

          Dezvirginarea sufletească se întâmplă atunci când simți că ai avut un suflet mic și timid, dar care crește ceas după ceas pentru a putea îngloba dragostea, iar atunci când ajungi să crezi că și-a oprit expansiunea, că nu poți mai mult de atât, descoperi surprinsă, însă cu o convingere nestrămutată, că spiritul tău e infinit, în bine sau în rău, că nici o emoție nu îți mai este complet străină, și chiar dacă nu ai simțit-o încă, nu înseamnă că nu o poți… intui. Se întâmplă atunci când realizezi că de la om la om, același sentiment este trăit diferit, are ceva ca un ADN propriu, deși iubirea tot iubire rămâne, iar ura tot ură. Și, uite așa, descoperi că te-ai înțelepțit.

          Dezvirginarea mentală este influența diriguitoare a lui Yang în haosul sufletesc al lui Yin.

          Este blândețea cu care bărbatul știe să își ghideze femeia, măiestria cu care este capabil să îi iubească defectele, încrederea cu care îi atacă nesiguranțele, poate chiar complexele, și i le nimicește. Este capacitatea femeii de a pune ordine în amalgamul din sufletul ei, de a se înțelege pe sine și de a se accepta, de a nu-i mai fi frică de ceea ce simte doar pentru că nu cunoaște, sau este prea intens, ori prea repede. Este pregătirea pentru nou și pentru orice, conștiința propriei capacități de a rămâne intactă în diversitatea lumii ei interioare. Odată ajunsă aici, femeia știe că s-a maturizat.

          Dezvirginarea emoțională este echilibrul între corpul care vrea, sufletul care cere și mintea care impune. Este preeminența calmului față de sentimentalisme, a feminității față de vulgaritate, a frumuseții în fața înfrumusețării artificiale. E acel al șaselea simț atât de slăvit al femeii, e instinctul ancestral care se poate exprima în sfârșit, e abilitatea de a odihni bărbatul care îți stă alături și de a crește pruncii. Iar acum femeia este completă.

          Prin urmare, cum devine un bărbat „acela”? Afișând virilitate când o învață cum să se lase atinsă, putere când ea se îneacă în inundațiile sufletești pe care el le-a provocat, masculinitate când mintea ei se refugiază la el pentru răspunsuri, bărbăție când ea își revendică locul de egală a lui și făcând dragoste diferit cu fiecare dintre aceste femei diferite, cuprinse într-una singură, până când devin doar una… și toată a lui.

          Dragi femei, priviți acum femeile din jurul vostru! Le veți recunoaște pe cele care au fost doar… deflorate! Priviți la bărbații de lângă ele și veți ști cum să îi alegeți pe ai voștri!

          Dragi bărbați, priviți la fetele din trecutul vostru și întrebați-vă pe câte ați fost capabili să le transformați în femei!

One thought on “DEZVIRGINAREA SUFLETEASCĂ

Add yours

  1. Nu pot să nu simt ce e dincolo de cuvinte. Întrebarea urmează firesc, pentru oricine se identifică cu ele sau se regăsește în ele: atât timp cât prezentul e altul, care e rostul regretului? E cât se poate de sănătos să învățăm din trecut ca să-i evităm greșelile, dar mi se pare de-a dreptul păgubos să trăim cu regretul netransformării lui în prezent. Iarăși, e sănătos să dorim să avem mai mult, mai bine, mai frumos dar e de-a dreptul periculos să regretăm că nu avem și să ne pierdem pe drum încercând să obținem cu orice preț. Asta așa, ca filosofie ieftină, la cinci dimineața într-o zi de sâmbătă când orice om sănătos la cap măcar doarme, dacă nu face altceva mai plăcut. 😀 😀

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: