CARE DINTRE CEI DOI E MAI EGAL?

          Feminismul greșit înțeles este ca un fel de boală a relațiilor dintre bărbați și femei. Înțeleg conceptul de egalitate a sexelor, dar nu înțeleg ca unii să fie… mai egali decât alții. Aud multe femei în jurul meu spunând că mamele sunt responsabile să își crească fii în spiritul prețuirii și respectului pentru viitoarele soții. Tot pe aceleași mame le aud de multe ori, însă, denigrând bărbații de față cu acești fii, în loc să îi învețe, înainte de toate, definițiile corecte ale conceptelor de bărbăție, masculinitate și virilitate (asta presupunând că ar exista niște definiții general valabile când, de fapt, ele sunt doar atitudini și principii care se obiectivează în comportamente, de la caz la caz).

          Adoptarea ca pe absoluturi incontestabile a unor conduite de tipul „eu pot singură”, cu accent pe „singură”, și „eu nu am nevoie de un bărbat ca să…” se dovedesc a fi, în general, reacții la durerea provocată de relații trecute nereușite. Purtarea feminității ca pe un stindard al unei clase superioare este denigratoare nu doar pentru bărbații de care, în realitate, avem atâta nevoie și care ne ajută să putem mai mult și mai bine, dar chiar și pentru femeile respective, care se încăpățânează să nu înțeleagă un adevăr care nu mai trebuie demonstrat: nu întâmplător lumea a fost creată cu femei ȘI CU bărbați.

          Iar pentru asta nici măcar nu e nevoie să crezi în ideile de androginism, de suflet pereche și de dragoste eternă. Este suficient, metaforic și puțin brutal vorbind, să pui orgoliului și autosuficienței limită. Fiecare dintre cele două sexe are calitățile sale prin care excelează și cu care completează un cuplu. Nu cred în rolurile prestabilite pentru bărbați și femei (de societate, de moralitatea tradițională sau de religie) și am convingerea că, în caz de forță majoră, atât el, cât și ea, pot prelua din atribuțiile celuilalt și le pot împlini onorabil.

          Dar – un mare dar – femeia nu a fost concepută pentru a trăi singură. Se poate și singur, însă cu mari sacrificii, greutăți și angoase. Mă întreb de ce o femeie ar alege o astfel de viață doar pentru a demonstra practic că se poate trăi și scrâșnind din dinți?… Accept că dezamăgirile în dragoste și rănile nevindecate pot conduce la decizia de a nu mai împărți propriul destin cu al unui bărbat, dar nu pot accepta învinovățirea tuturor bărbaților, la pachet, pentru greșelile comise doar de unii.

          Surprinzător… sau poate nu… aceleași femei se declară jignite și se arată revoltate de impertinența bărbaților dacă nu li se deschide ușa, nu sunt lăsate să treacă primele, nu li se oferă flori de 8 Martie etc. Aceasta este fățărnicie și eu una o demasc cu următoarea întrebare: draga mea femeie, dacă el nu îți cere să cari în spate un sac cu cartofi, tu de ce îi pretinzi să croșeteze macrameuri? Sau, mai bine, ai prefera să cari sacul?

          Cu certitudine, dacă te-ai încăpățâna ai și reuși, numai că la final te-ar durea spatele. Păi… atunci… oare n-ar fi mai bine să accepți că el a fost creat să care sacul și tu să croșetezi? Nu crezi că ți-ar sta mai frumos, ai fi mai delicată și mai feminină cu croșetul în mână, decât cu sacul în spate?

          Pentru că ai nevoie de el! Ai nevoie să facă dragoste cu tine până când fiecare celulă din corpul tău strigă în extaz, ai nevoie să te cuprindă în brațele lui puternice și să blocheze tot răul din lume în afara lor, ai nevoie de luciditatea lui care îți pune ordine în gânduri și îți arată firul roșu atunci când tu te pierzi în amănunte! Și mai ai nevoie de el și pentru pruncii pe care cu atâta mândrie feminină îi naști singură, dar nu îi poți crea fără el!

          Ofer acestor femei argumentul că nu toți bărbații sunt capabili să fie așa cum adevărata masculinitate o cere, dar sunt foarte mulți cei care reușesc și sunt nedreptățiți de sarcasmul unor femei care își ascund frustrările după replica, rostită sfidător, „sunt o feministă convinsă, ai ceva împotrivă?!”.

          Dacă le întrebi, puține ar fi capabile să îți răspundă ce este, însă, acest curent ideologic, cum a apărut, în ce context, cu ce scop și ce evoluție a provocat în societate. Pentru că atitudinea lor nu este feministă, ci misandrină, iar misandrinismul este la fel de dezgustător ca atât de hulitul misoginism.

One thought on “CARE DINTRE CEI DOI E MAI EGAL?

Add yours

  1. Fiii devin bărbați adevărați învățând de la amândoi părinții. De la mamă ar trebui să învețe cum își dorește o femeie să fie iubită, să scape de teama de ridicol și de ironiile prietenilor în fața unor gesturi delicate fața de iubitele lor, iar de la tată ar trebui să învețe respectul față de parteneră și curajul de a face gesturi delicate, de a-și manifesta public aprecierea față de parteneră. Din păcate, unii bărbați sunt purtători ilegali de boașe, fie pentru că au fost emasculați de mame idioate, fie pentru că au avut tați care le-au explicat progeniturilor rolul boașelor date de mama natură ca fiind unul exclusiv pentru perpetuarea speciei. Mai bine lipsă…

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: