ÎNCURAJEAZĂ-MĂ, CHIAR DACĂ TOTUL SE NĂRUIE ÎN JUR!

          Cu cât suntem mai cultivați, mai trecuți prin viață și mai conștienți că avem alături un partener care merită considerația și stima noastră, cu atât mai puțin ne ating motto-urile despre comunicarea în dragoste cu care suntem bombardați din toate părțile, la televizor sau pe internet. Ajungem să credem în ele din ce în ce mai puțin, realizăm că experiențele umane sunt prea complexe pentru a putea fi cantonate într-un text de douăzeci de cuvinte, popularizat ca și principiu (dorit a fi) revelator.

          Urmărim filme și auzim acolo replici care sună frumos, ne încântă simțul artistic, însă știm că nu le-am putea rosti niciodată în viața reală, pentru că ar suna bombastic, afectat sau stupid. Îl respectăm suficient pe cel de lângă noi ca să ne dăm seama că frazele magice din cărți i-ar ataca inteligența sau discernământul și ne-ar aduce o reacție, în cel mai bun caz, ilară.

          Ei bine, uneori platitudinile funcționează! Atunci când problema e complicată și nu se întrevede nici o soluție la orizont, când o analiză clară ne arată că orice am face, finalul va fi neplăcut, a ne încuraja iubitul/iubita cu replica „totul va fi bine, îți promit” pare a suna nerealist. Știe și el/ea că va fi rău, că nu are nicio putere să schimbe cursul evenimentelor, că tot ce a mai rămas de făcut este controlul daunelor, așa că, ne întrebăm, ce rost are să îi… mințim în față?

          E adevărat, aceste cuvinte nu rezolvă nimic și nu aduc soluțiile. Însă când le auzim, alimentează speranța că după furtună iese și soarele, că ceea ce ne doboară pe noi nu îl descurajează și pe celălalt, că atunci când noi am epuizat rezervele noastre de putere, cel de lângă noi are capacitatea de a prelua lupta până când ne revenim.

          Tot la fel și cu „nu plec nicăieri, orice s-ar întâmpla”. Când există încredere în trăinicia relației, când problemele din trecut nu au zdruncinat sentimentele, când cei doi au devenit mai puternici după ce le-au înfruntat alături, amândoi sunt convinși că vor depăși împreună și această nouă încercare. Însă reafirmarea declarativă a devotamentului, atunci când totul și toți par a-ți sta împotrivă, aduce raze de lumină în beznă. Când celălalt îndreaptă o săgeată către propriul piept și spune „eu sunt stâlpul tău, sprijină-te pe mine”, te ajută să îți aduci aminte ceea ce știai deja, dar disperarea te-a făcut să uiți: că nu ești singur, că ești iubit și este cineva care dorește să te ajute.

          Uneori e dificil să fii convingător când tu ești cel care încurajează, dar propriul tău curaj îți lipsește. O faci, totuși, rostești textele… și apoi culegi, cu surprindere, roadele unui dublu premiu. Întâi acela că tu însuți ai dobândit încredere în timp ce încercai să i-o transmiți celuilalt. Constați că, în realitate, nu l-ai mințit deloc. Atât timp cât vă veți fi alături și vă veți iubi, nimic nu va fi prea greu.

          Al doilea premiu este, însă, mai prețios decât primul: cel care înainte era deznădăjduit începe să te încurajeze pe tine, inițial ca să îți răsplătească grija pe care i-ai arătat-o, dar apoi din ce în ce mai convins de ceea ce spune. Și criza trece. Iar împreună descoperiți o comoară: ați devenit indestructibili. Iar asta nu pentru că v-ați încrezut în platitudinile rostite de celălalt, ci pentru că ați avut încredere în el.

One thought on “ÎNCURAJEAZĂ-MĂ, CHIAR DACĂ TOTUL SE NĂRUIE ÎN JUR!

Add yours

  1. Propovăduiesc mereu calea de mijloc, dar aici sunt extremistă: nu-mi doresc încurajări de dragul vorbelor. Mai ales când am convingerea că discutăm de o minciună. Nu cred în minciuni nevinovate. Dacă am de ales, prefer un partener rațional, care să mă ajute să găsesc o soluție la problema pe care o am decât să mă încurajeze de complezență. Am fost pusă în situația ingrată, cu mulți ani în urmă să mi se ceară să mint. Am preferat să tac și să-mi dau de treabă. De ce? Simplu: cineva drag și apropiat mie ȘTIA că are zilele numărate și îmi spunea: “O să mă fac bine, așa-i?”. Să-i hrănesc speranța într-o minune cu o minciună, când eu nu cred în asemenea minuni? Pentru procesul de refacere absolut necesar după o problemă cu sfârșit negativ sigur mi se pare mai constructiv controlul daunelor, sprijinul moral în ieșirea din cercul vicios implicit creat de autoînvinovățire, eventual o pernuță virtuală la fund ca să nu mă doară prea tare șuturile, etc. Nu-mi consider partenerul mai puțin prezent sau atent la nevoile mele dacă nu-mi bate în strună ca la cei nebuni, din contră. Mi se pare o lipsă crasă de respect dacă neagă realitatea care ne mușcă pe amândoi de nas și o cosmetizează cu o minciună. Există riscul foarte mare ca, dacă accept ideea de minciună nevinovată mascată în încurajare, să inoculez și să generalizez o conduită greșită și periculoasă: o mint ca s-o protejez.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: