CUM ÎI OMORI IUBIREA ÎNCET ȘI SIGUR

          Oricât ar fi de mare iubirea și de bună comunicarea în cuplu, există momente când dialogul cu partenerul seamănă cu o convorbire dintre un surd și un mut. De multe ori, o relație nu este distrusă de marile greutăți și atacuri din afară, ci de micile mizerii din timpul certurilor cotidiene. Uneori nici măcar nu e vorba de faptul că unul sau altul greșește când susține cu tărie un punct de vedere, ci de modul cum o face. Alteori, comportamentele deranjante minore, dar de rutină și care se repetă la infinit, îl aduc pe celălalt la saturație. Pur și simplu apar niște tipare comportamentale în cuplu care, odată ce partenerul este expus stimulului negativ, generează o reacție-tipar.

          E vorba de minima considerație pentru celălalt, de a-i respecta momentele când nu este disponibil să asculte. Când la „nu sunt în stare acum de asta” se răspunde în mod constant cu „dar trebuie!”, la un moment dat concluzia va fi „îi pasă doar de el/ea”. Fă-ți partenerul să poată, fă-l să râdă, ajută-l să se deconecteze, stimulează-i disponibilitatea! Forțând și presând pentru a primi reacția dorită la momentul dorit, fără a-l aștepta pe celălalt să intre pe lungimea ta de undă, nu vei obține decât să ai alături un executant reticent, care abia va aștepta să scape de corvoada pe care i-o impui.

          Respectă momentele când celălalt are nevoie să fie doar cu el însuși, să își adune gândurile, să se izoleze! Nu îl sufoca, lasă-l să ia o pauză! Fiecare om are tabieturile lui, acele clipe de obicei scurte, dar care fac diferența între o zi trăită cu un continuu sentiment de iritare și o zi în care lucrurile se așează de la sine. Nu îi invada un moment în care el are nevoie de ceva, orice și oricât de mic, cu o nevoie de-a ta, chiar dacă nesemnificativă și care nu ar presupune, din punctul tău de vedere, un efort prea mare din partea lui. Micile sâcâieli duc la acumularea de mari frustrări și la declanșarea de certuri din nimic.

          „Hai să ne oprim!” ar trebui să fie finalul tuturor finalurilor. Respectă această cerință, chiar dacă ți se pare că încă nu s-a rezolvat problema pentru care l-ai solicitat pe celălalt sau nu ați tras încă o concluzie la discuția începută. Acest „hai să ne oprim” este o avertizare clară că persoana din fața ta a ajuns la limită, că dincolo de acel punct riscă să reacționeze urât, exagerat, să își piardă controlul. Dacă nu te oprești și chiar se întâmplă, nu e vina lui, ci a ta!

          „Nu mai fă asta!” ar trebui să fie cuvinte magice. Ce e mai simplu decât să înțelegi și să respecți o cerere formulată clar, când ți se spune fără echivoc ce deranjează și aduce nemulțumirea? Dacă se ajunge la „ți-am zis de atâtea ori să nu mai faci asta!” e grav. Înseamnă că ai fost egoist și pur și simplu nu ți-a păsat suficient încât să faci un efort minim ca să fie bine. De fapt, nici măcar nu ți se ceruse să faci ceva, ci să te oprești din a face. Așadar, cantitate de efort zero pentru beneficii maxime.

          ”Nu am chef”, exprimat direct sau implicit, prin mimică ori gesturi, nu se va transforma în „de-abia aștept” dacă te superi, devii morocănos, faci reproșuri, insiști, chiar dacă ceea ce ai propus e ceva frumos. Nu o lua personal! Nu înseamnă că nu are chef de tine sau de un moment deosebit între voi, ci pur și simplu ceea ce vrei tu presupune un efort prea mare din partea celuilalt în acel moment.

           Cu cât aceste reguli minime de comunicare și conviețuire sunt încălcate mai des, cu atât este mai greu să se iasă din tiparele negative. Reacțiile de respingere ale celuilalt vor fi din ce în ce mai incisive, vor da naștere la răspunsuri din ce în ce mai iritate, totul va crește exponențial, certurile vor fi mai lungi, mai violente, împăcarea va dura din ce în ce mai mult. Lungindu-se clipele de tensiune, vor scădea în durată cele frumoase. Se va ajunge la acel punct terminus în care un stimul minor din categoria celor de mai sus va stârni brusc și fără avertisment reacții disproporționate. Iar de aici încolo cuplul e în cădere liberă.

          Când unul este surd, celălalt ajunge mut. Nu mai avertizează, ci începe să evite. Vor comunica real și consistent din ce în ce mai greu, vor petrece din ce în ce mai puțin timp împreună, magia va fi înlocuită de obișnuință, obișnuința de frustrare, frustrarea de nemulțumire profundă, nemulțumirea de dezamăgire, dezamăgirea de lipsa de respect, lipsa de respect de lipsa iubirii, iar lipsa iubirii de lipsa nevoii de celălalt. Și uite așa… buturuga mică ajunge să răstoarne carul mare…

One thought on “CUM ÎI OMORI IUBIREA ÎNCET ȘI SIGUR

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: