AM OBOSIT SĂ TOT FIU VINOVATUL DE SERVICIU

By Alexandra Huidu

          Există oameni care parcă s-au născut nemulțumiți, care așteaptă de la partenerul de viață să îi vindece de această nemulțumire eternă și care otrăvesc cu protestele și neplăcerile lor fiecare clipă tihnită. Sunt cei care de-a lungul timpului au adunat eșecuri, frustrări, cărora le vine greu să își depășească limitele pe măsură ce înaintează în vârstă și care, în loc să privească în ei și să provoace o schimbare, caută mereu vinovații în altă parte, iar cel mai la îndemână vinovat este mereu persoana iubită, asupra căreia proiectează toate relele și care ajunge să fie cauza tuturor dezastrelor, până și a celor închipuite.

        Unii pur și simplu sunt incapabili să accepte că lucrurile rele se întâmplă și nu poți face altceva decât să le gestionezi pe cât de bine se poate, de la caz la caz, că uneori oricât ai încerca, nu ai cum să îți iasă toate, că există momente când nu poți primi ceea ce îți dorești atunci când vrei, că traiul alături de cineva înseamnă o adaptare continuă, că nevoile lor nu sunt singurele care contează, iar de toate astea nu este vinovat partenerul de viață!

        La cea mai mică destabilizare devin anxioși, iritați, mofluzi, îi pretind persoanei pe care susțin că o iubesc o rezolvare imediată, de parcă acesta ar fi responsabilă de toată nedreptatea din lume. Ei nu sunt niciodată sursa ori cauza problemei, iar atunci când sunt forțați de evidențe să recunoască că în realitate ei sunt cei care au greșit, mereu îți găsesc câte o scuză, iar când nu au suficientă inspirație pentru asta, tot partenerul este vinovat, pentru că i-a încurcat sau i-a subminat cumva.

        Când primesc, e prea puțin, iar când nu au deloc e tragedie, dar culpa trebuie să fie mereu a cuiva, care nu a făcut suficient, în timp ce ei pretind că au făcut peste limita rezonabilului. Fiecare lucru mărunt e imperfect și trebuia executat altfel, pentru a se declara mulțumiți. Sunt eternele victime, niciodată suficient de susținuți, ascultați sau încurajați și, firește, pretind că de aici li se trage incapacitatea de a fi fericiți, dar nu știu decât să demoralizeze și să acuze persoana iubită de dezinteres față de persoana lor de fiecare dată când aceasta încearcă să savureze un moment de pace, de bucurie, de reușită. Iar atunci când încerci să schimbi atmosfera și să îi ajuți să iasă din cercul lor vicios, lovesc înapoi cu ferocitate că ai îndrăznit să le sugerezi că se poate și altfel.

        E greu de trăit cu un om perpetuu supărat și nemulțumit, în fața căruia nu poți exprima nici o tristețe sau nevoie de susținere, atunci când știi că mereu prima reacție pe care o va avea este „dar eu?”, „gândește-te, însă, la mine”, „nevoia mea”, „mie îmi lipsește”, „eu, în schimb, trebuie să”, iar prin asta reduce la zero orice tentativă de comunicare, îți refuză empatia de bază și pretinde în continuu. Devine epuizant să încerci să îi faci întotdeauna pe plac, să te plasezi pe tine pe locul doi (sau zece, sau o sută, după toate nevoile și cerințele lui nenumărate). Momentul când îți dai seama că asta nu se va schimba aduce o stare de revoltare și inutilitate, a cărei concluzie devine, inevitabil, „m-am săturat să tot fiu vinovatul de serviciu!”.

        Mai grav, însă, chiar dacă i-ai spune-o, știi că nu ar înțelege nimic, că nu ar accepta că exagerează, că este nerezonabil, că nimeni nu este dator să fie sclavul fixațiilor și complexelor celuilalt. Așa că întrebarea care se pune, la final, este: ce ai să faci dacă te vei sătura să joci rolul vinovatului de serviciu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: