TENTAȚIILE CARE OMOARĂ IUBIREA

By Alexandra Huidu

          În lumea asta mercantilă, iubirea vinde și se vinde. Și cum iubirea aparține sufletului, înseamnă că sufletul se vinde. Nuditatea a devenit o formă de a face vânzare până și în reclamele de la detergenți, pornografia ne invadează ecranele calculatoarelor și coperțile revistelor de pe tarabe. Tinerii pierd pe drum decența, între toți acești stimuli, simțurile tuturor sunt abrutizate de șuvoiul de imagini și cuvinte obscene, iar lucrurile simple și subtile care înainte dădeau farmec unei relații nu mai au nici o valoare, pentru că stimulii trebuie să fie din ce în ce mai puternici pentru a sparge carapacea obișnuinței. Iar asta conduce la o vulgarizare extremă a unor concepte care ar trebui să rămână gingașe…

          În lumea asta satirică, iubirea ascunde și se ascunde. Și cum iubirea aparține sufletului, înseamnă că sufletul se ascunde. Dragostea clasică este privită ca o formă de slăbiciune sau ca ceva ce nu merită trăit, cu toții par a-și dori povești de Hollywood și se plictisesc repede de parteneri, mai ales atunci când sunt încurajați, subliminal, de titluri care îi întreabă „cum să menții relația vie?”, „cum să aduci sare și piper într-o relație îndelungată?”, de parcă fără un efort conștient și susținut, toate legăturile din lume ar fi condamnate aprioric la un final inevitabil. Pentru a nu fi acuzați de naivitate, cei care încă mai păstrează valorile tradiționale rămân tăcuți…

          Prin urmare, în lumea aceasta care ne doare, sufletele noastre nu ne mai aparțin (sunt vândute) și sunt singure (pentru că se ascund). Fericirea pare a aparține altei lumi. Așadar renunțăm la ea și începem să confundăm erotismul cu vulgaritatea și romantismul cu dulcegăria. Ni se pare că doar atât putem obține și ajungem să credem inclusiv că doar atâta vrem. Sloganuri de tipul „trăiește momentul!”, „azi e tot ceea ce contează!”, „nu ai nevoie de el/ea ca să…” propagate de oameni superficiali, lipsiți de profunzime și preluate de cei care nu își găsesc repere în altă parte, atacă în continuu ideile de trăinicie, asumare, continuitate.

          Când iubirea este intensă, corpurile înnebunesc, dar ajungem să facem sex în loc de dragoste, vulgaritate în loc de sex și tot așa. Când iubirea este profundă, buzele abia reușesc să o mai exprime în cuvinte, dar ajungem să spunem clișee în loc de declarații de dragoste, texte ieftine în loc de clișee, iar la final nimic, doar pentru că ne e teamă de ironia celorlalți.

          Se acuză societatea că pervertește conceputul de iubire, dar până la urmă din cine este formată societatea dacă nu din oameni, din noi toți? Ca să fim fericiți, nu lumea care ne doare trebuie să se schimbe, ci noi trebuie să re-învățăm să iubim obscen ca orice patimă, dar fără să devenim pornografici, și sensibil ca orice pasiune, dar fără să devenim siropoși. Nu putem schimba lumea care ne doare, dar putem transforma lumea noastră.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: