SUNT EU FRAIERĂ CĂ ÎNCĂ ÎL MAI IUBESC?

By Alexandra Huidu

        Nu, draga mea, pentru că nu poți comanda inimii. Pentru că e o parte din tine pe care numai el, dintre toți, a știut să o stârnească, îți iubești acea parte și nu vrei să o pierzi. Aici greșești, însă, dacă ai impresia că ne(mai)iubindu-l pe el, vei pierde ceea ce tresaltă acum în tine. Știu că ți-e teamă că altul în afară de el nu va mai putea scoate la lumină ceea ce a stârnit el și e al naibii de greu să accepți că fiecare iubire e unică și nu vei putea, poate, să reclădești ceea ce ai cu el alături de altcineva, iar cu el chiar a fost ceva special, dar te întreb: nu merită fiecare iubire să îi oferi altceva din tine, ceva unic ce alții nu au mai avut până acum? Nu meriți și tu?

          Iubirea nu doare niciodată. Nu ești fraieră că încă îl iubești, dar ești naivă dacă nu vezi că dragostea e pace. Atunci când doare mai mult decât fericește, înseamnă că e o problemă. Depinde doar de cei doi să identifice unde nu merge și să repare. A nu se confunda cu lipsa iubirii. Când nu mai e deloc iubire, la unul sau la ambii, apare despărțirea. Dar semnul că nu e suficientă iubire e la fel de important.

          Numai că unul singur, de unul singur, nu reușește. Are nevoie de colaborarea celuilalt. Dacă nu o obține, indiferent de motiv, înseamnă că orice altceva e mai important decât dragostea lor. Oricare ar fi motivul, dacă așa este, cel care e în plan secund, sau terțiar etc. are trei variante mari și late: acceptă să trăiască așa, inclusiv cu suferința, sau pune punct, sau alege să lupte.

          Asta nu te face fraieră, însă știi despre tine că nu poți trăi în varianta unu și vei suferi ca un câine dacă alegi varianta doi, dacă tu vei fi cea care vei scoate ștecherul din priză. Îți este teamă că după ce o vei face, ți se va revela metoda de a remedia lucrurile, după toate certurile, decepțiile, încercările ratate, dar va fi prea târziu pentru că tu nu ai avut răbdare să aștepți, nu ai mai dat și a suta șansă. Îți este frică că nu vei ști să îți gestionezi furia pe propria-ți persoană, dacă se va întâmpla asta, că vei distruge cu propriile mâini ceva ce nu trebuia distrus.

          Simți că încă nu a dispărut orice urmă de iubire, că încă mai contezi pentru el, dar în fiecare zi mai mori puțin pe dinăuntru, te mai dizolvi puțin, speri din ce în ce mai puțin, ți se accentuează sentimentul că pierzi timp valoros, în care ai putea să te vindeci și să înveți să o iei de la capăt. Numai că tu încă îl iubești. La fel ca la început, deși obiectiv vorbind, ai mii de motive care pledează împotriva lui.

          Așa că până acum ai ales totuși să lupți, deși știi că nu se va schimba, ești convinsă că nu e ceea ce îți trebuie, te miri și tu cum de încă nu ți-ai luat sufletul înapoi, deși alții, înaintea lui, ți-au greșit mult mai puțin înainte să spui stop. Te întreb acum: este corect față de tine că te lasă să te perpelești, așteptând să vezi care este locul tău în viața lui, când știe prea bine că ai nevoie de un semn definitiv, dar el nu face nimic în sensul ăsta? Întărește-te și răspunde tu, pentru tine, sincer la întrebarea asta. Nu îți jigni singură inteligența, nu îți suprima intuiția și, sub nici o formă, nu te îndoi de tine ca femeie! Dar nici nu îți rata șansa la fericire doar pentru că îți este prea teamă de adevăr.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: