EŞTI ŞI TU RESPONSABIL DE CE AM SĂ DEVIN LÂNGĂ TINE

By Alexandra Huidu

          Iubirea începe întotdeauna frumos. Ai început să mă iubeşti pentru ceea ce eram, mi-ai iubit calităţile, te-a încântat ceea ce aveam special faţă de altele, ţi-au plăcut inclusiv micile mele accente stridente, pentru că îmi conturau unicitatea şi mă făceau deosebită. Îţi plăcea că eram hotărâtă, că ştiam ce doream, că nu mă lăsam intimidată, că aveam mereu un plan de rezervă când porneam să lupt cu greutăţile, că aveam demnitate şi multe talente ascunse, pe care le scoteam ca aşii din mânecă atunci când îmi era necesar. Erai mândru de mine şi de bărbatul care deveneai când te aflai în prezenţa mea, căci ce era bun în mine era folosit spre binele tău, al nostru şi al viitorului pe care ni-l doream. Mă lăudai ori de câte ori aveai ocazia, ba chiar mă întrebai uneori “cum de sunt eu atât de norocos să am o femeie ca tine?”.

          Răspunsul era simplu atunci şi este la fel de simplu şi acum: aveai ceea ce atrăgeai. Eram oglinda ta, la fel ca şi acum. Nimic nu s-a schimbat, deşi azi aud din ce în ce mai des această întrebare de la tine: “ce nu mai e ca la început?”. Eşti uimit sau crezi că încerc să evit să îţi spun adevărul atunci când îţi răspund că totul funcţionează între noi aşa cum a funcţionat din totdeauna, dar tu continui să insişti şi zici “nu mai eşti cum erai odată”.

          Ba da, acolo în mine sunt tot eu, cu acele calităţi care odinioară te-au făcut să te consideri cel mai norocos bărbat din lume. Numai că tu nu le mai scoţi la iveală ci, mai mult, le împingi din ce în ce mai adânc în partea ascunsă a sufletului meu. Aşa că întreabă-te: de ce nu îţi place ceea ce am devenit lângă tine, deşi ai iubit ceea cee eram înainte de a te cunoaşte? De ce oare nu mai zâmbesc la fel de deschis, nu mai râd în hohote, nu mai am energie să te surprind? De ce voinţa, perseverenţa şi dârzenia care mă caracterizează şi pe care până nu de mult le lăudai, au ajuns să îţi fie odioase? Poate pentru că le folosesc ca să mă apăr atunci când îmi ataci sufletul, când sunt nevoită să îţi împing bocancii afară din inima mea, iar când se întâmplă asta nu mi se pare că aş mai avea suficiente motive să râd şi să îţi ofer plăceri originale?

          Oamenii se schimbă mereu, nu toate schimbările sunt în bine, la fel cum nu toate sunt în rău, nu toate sunt stârnite de partenerul de viaţă, dar chiar şi acelea pot fi potenţate, încurajate, întărite de cel de lângă noi, spre a ne face mai frumoşi sau mai urâţi. Cel de lângă noi este responsabil de devenirea noastră, ne poate bloca sau ne poate da aripi, ne poate impulsiona sau ne poate frânge iniţiativele, ne poate înnăcri sau îndulci prin ceea ce este, ce face, cum ne tratează.

          Dacă ai fi fost tandru, atent, empatic, protector, atunci şi eu aş fi rămas femeia fermecătoare, luminoasă şi senină pe care ai cunoscut-o. Să ştii că eu încă sunt aşa, nu m-am schimbat, numai că nu mai sunt aşa cu tine. Nu mă mai laşi tu să fiu. Ai fost egoist, nerăbdător, cicălitor, urâcios, aşa că în prezent mă ai dezagreabilă, antipatică, iritată, cinică. Îmi folosesc toate calităţile ca să nu renunţ la ceea ce avem şi să continui să lupt. Bucură-te că le-am avut de când m-ai cunoscut, pentru că acum le pun, la fel ca atunci, tot în slujba binelui nostru, ca să rămânem împreună. Deşi tu mi le-ai transformat din calităţi, în defecte. Ca să vezi cât contează din ce unghi priveşti, nu?

          Te rog din suflet adu-mă înapoi, aşa cum îţi place să fiu! Mă vreau înapoi pe mine, cum eram cu tine. Dar şi mai mult te vreau înapoi pe tine, cum erai odată cu mine. Adu-mă înapoi ca să mă recunoşti, pentru că aşa te voi avea şi eu pe tine înapoi. Şi mie îmi este dor de tine, să ştii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: