BĂRBATUL CARE ȚI-A ÎNVINS DEMONII

By Alexandra Huidu

        Ai trecut prin viață și ai iubit. Toți ți-au luat dragostea și ți-au lăsat și ție în schimb câte ceva: câte un demon. Unii au fost mici, așa că i-ai ignorant, alții doar sâcâitori, și i-ai ținut la distanță, câțiva au fost adevărate bestii, iar pe aceia i-ai confruntat și ai câștigat fiecare bătălie, așa că ai luat-o de la capăt, cu altcineva. Numai că demonii s-au repliat, s-au crescut unii pe alții și te-au cotropit. Te-au învins nu prin durere, cum te așteptai, ci prin cinism: „toți bărbații sunt la fel”.

          Exact atunci când nu mai credeai în eroi, a apărut cel care ți-a învins demonii…

          Te-a luat de mână și te-a liniștit, ți-a mângâiat părul și ți-a anesteziat rănile, te-a sărutat pe frunte și ți-ai găsit tihna. Când ți-a alintat buzele cu gura lui, ți-a îmblânzit temerile, ți-a răsfățat urechile cu șoapte calde, temperându-ți neîncrederea.

          Palmele lui au adiat pe pielea ta ca vorbele de iubire și te-a îmbăiat astfel în dorință. Ți-a strunit nerăbdarea, astâmpărându-ți setea cu tandrețe. A risipit eternități așteptându-te, domol și dulce, te-a eliberat de previzibil, învechit, cunoscut și te-a încurajat să te recunoști.

          Ți-a îndrumat amintirile dureroase departe de tine, le-a scos în afara ta și te-a lăsat pe tine să decizi cu ce doreai să umpli golul rămas. Nu ți-a promis nimic, nu a cerut și nici nu te-a îndatorat pentru ceea ce déjà îți oferise. Dar a continuat să facă… L-ai primit în tine și tot nu ți-a promis nimic, dar nici nu te-a dezamăgit.

          Ai rămas într-o expectativă prelungită a dezastrului, însă ai continuat să primești o versiune infinită a speranței. Ți-a povestit despre tine, zile și nopți, despre o tine pe care tu nu reușeai să o vezi și nu înțelegeai de ce te descria așa, eliberată de frică, de neîncredere, de presimțiri sumbre.

          Abia atunci ai înțeles că pentru prima oară erai iubită cu adevărat, când ai văzut în ochii lui nu oboseală, ci nerăbdare… de a te face fericită. Te iubea pentru că își asumase riscul de a se oferi pe sine unei femei deziluzionate de iubire, pe care nu îi fusese teamă să o scoată din carapace cu toți demonii ei, ca să o vindece și să o aibă completă. Te iubea pentru că reîncepuse lupta în locul tău, exorcizându-ți acei demoni pe rând, însă aproape fără să simți, fără să te doară.

          Și te iubea pentru că, așa învingător cum era, te aștepta în continuare, deși altul în locul lui s-ar fi simțit îndreptățit să pretindă. Știa că ai fi putut pleca, dar acceptase să îți facă darul, cu riscul de a te pierde.

          Așa că prima promisiune ai făcut-o tu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: