SĂ NU-ȚI FIE TEAMĂ SĂ AI RĂBDARE: FIECARE SUFLET ARE PERECHEA LUI

By Alexandra Huidu

          Uneori îți este teamă că vei îmbătrâni singură, pentru că nici un bărbat nu are tot ceea ce îți dorești tu și îți spui că ai nevoie să aibă, ca să poți afirma rezonabil că i te vei putea dărui o viață întreagă. Unul ți-a incitat mintea, altul ți-a tulburat trupul, acela a stârnit partea mistică din tine, celălalt latura nebunatică, dar fiecare, pe rând, nu a fost suficient. Sau, chiar dacă păreau a fi, ai descoperit că aveau părți care te-au îndepărtat, deziluzionată.  Ai ajuns inclusiv să îți spui că ești prea pretențioasă sau nerealistă, mai ales când timpul trece pe lângă tine și observi că alții se așează lângă cineva și pornesc la drum în viață.

          Ți-ai dori să poți opri timpul în loc, măcar pentru câteva clipe, și să dobândești clarviziune, toate visurile tale să se condenseze într-o bătaie de inimă, ochii tăi să vadă limpede, să te iei la întrecere cu propriul tău destin și să treci prima linia de sosire, iar apoi, privind în urmă, toate răspunsurile să îți fie la îndemână: există bărbatul pe care ți-l dorești tu, sau ești utopică?

          În căutarea acestui suflet pereche ai ajuns să treci prin mai multe relații decât ți-ai fi dorit, ai întâlnit bărbați buni, dar ai trecut mai departe pentru că ai simțit că este o mare diferență între un partener de viață și un partener de suflet. Alte dăți ai fost cutremurător de confuză, credeai că ți-ai găsit omul potrivit, dar o perdea groasă de sentimente contradictorii nu te lăsau să vezi dincolo de prezent, în viitor, cu alte cuvinte nu te vedeai pe tine, alături de el, pentru totdeauna. Ar fi cazul să cobori ștacheta, să accepți inevitabilul, sau să crezi în continuare că fiecare suflet are perechea lui? Există sufletul pereche? Nu cumva nu ai să știi să îl recunoști, atunci când îl vei întâlni?

          Vei ști. Va fi bărbatul care va avea cheile de la lacătele pe care le-ai montat pe porțile din sufletul tău. Le va avea deja, nu va trebui să i le dai tu, așa cum ai făcut cu alții (adu-ți aminte, îți ziceai că îi lași să te cunoască când, de fapt, îi ajutai să te ademenească), și nici nu va trebui să descui tu. Poate că nu va avea calitățile de pe lista aceea imaginară a ta, dar va avea tot ceea ce ai nevoie și nici măcar nu ai știut că îți trebuie. Vei descoperi că uneori îți oferă altceva decât ți-ai închipuit că ai putea vrea, dar că are tot ceea ce te completează.

          Nimic nu va fi forțat. Totul se va petrece cu o lipsă de efort care te va surprinde, poate, la început. Pur și simplu elementele care compun viața ta se vor potrivi perfect cu ale lui și invers, fără perioadă de tranziție, renunțări, compromisuri, adaptare. Vei simți și tu ceea ce simte el, din momentul în care îți va apărea în față și chiar și atunci când veți fi la distanță, dar cel mai frumos va fi că vei sesiza cele mai ușoare modificări din starea lui de spirit, de parcă i-ai putea citi gândurile. Nu gândurile i le vei citi, ci sufletul. Iar el va citi într-al tău.

          Nu îți va fi teamă să îți expui defectele sincer în fața lui, nu vei fi reticentă să rostești gânduri pe care altă dată evitai să le spui cu voce tare, să îi povestești visurile tale cele mai nebunatice. Nu te vei mai întreba dacă nu cumva te judecă sau te desconsideră pentru greșelile din trecut, așa cum ai făcut cu alții, când te ascundeai și le ofereai doar ceea ce credeai că se așteaptă să primească. Va fi reconfortant să fii tu însăți până la capăt, pentru că vei ști că te înțelege.

          Nu vei evita să îi ceri ajutorul, să îl rogi să îți spună lucruri despre el, să îți manifești în mod evident statutul în viața lui, să iei de la el ceea ce știi că ți se cuvine și e al tău, de teamă că l-ai speria, că ar putea să obosească sau să considere că îi pretinzi exagerat. Pentru el, acestea vor fi semne că i te dedici și este important în viața ta, tot la fel cum, venind dinspre el, aceleași semne îți vor spune că ți s-a oferit.

          Și, mai ales, este omul pe care l-ai alege din nou, iară și iară, după fiecare experiență negativă de viață, după fiecare greutate depășită și chiar după fiecare ceartă. Nu numai că acest om există, dar pentru că el este al tău, nici el nu și-a găsit încă perechea, își pune aceleași întrebări ca tine, are aceleași nesiguranțe și… te caută. Așteaptă-l să te găsească. Crede-mă, când vă veți întâlni, veți ști amândoi!

6 thoughts on “SĂ NU-ȚI FIE TEAMĂ SĂ AI RĂBDARE: FIECARE SUFLET ARE PERECHEA LUI

Add yours

  1. Multumesc din inima! Tocmai asta e! Ca nu seamana deloc cu ce am “pictat”. Am pictat doar ideea, conturul, nu mi-as fi imaginat ca o sa arate asa, fizic vorbind iar dupa ochi parca-i vad sufletul bun si cald. Cand ma uit la acei ochi parca nu-mi vine sa cred ca se ascunde vreun nesimtit dupa ei. Asta m-a facut sa simt ca e el! Refuzul la care m-am referit este mai degraba unul indirect (in online adica) dupa care nu pot sa trag concluzii definitive, ceea ce ma face sa nu-mi pierd speranta de tot. Iar ceea ce am citit aici m-a mai imbarbatat, de aceea iti multumesc inca o data!
    Toate gandurile mele bune catre tine!

    Like

  2. Multumesc pentru articol! Foarte frumos scris, te face sa-ti regasesti speranta desi acum ma aflu intr-o perioada in care ma intreb daca l-am intalnit. L-am “pictat” de multa vreme in suflet, visandu-l pe toate melodiile dragi sufletului meu. Dar totul e in ceata acum deoarece daca ar fi sufletul pereche ar trebui sa ma recunoasca,nu? M-am mai indragostit pana acum dar n-am mai avut sentimentul asta – in sensul ca, chiar daca m-am lovit de refuzul lui, nu-l urasc, nu-i port pica. Doar ma intreb de ce si atat. Si ma mai intreb daca eu o sa ma bucur vreodata de o asemenea legatura de suflet?Ma simt de parca as fi in doliu…

    Liked by 1 person

    1. Cu toții/toatele ne ”pictăm” alesul, cum spui tu. Știi, însă, ce mi s-a spus de către cei care l-au găsit (după o viață alături de sufletul pereche)? Că nu semăna cu cel pe care și l-au imaginat… Asta apropos de ceața descrisă de tine 🙂 Curaj, speranță și încredere. Și mult succes! Urări pe care ți le fac din inimă!

      Like

      1. Multumesc din inima! Tocmai asta e! Ca nu seamana deloc cu ce am “pictat”. Am pictat doar ideea, conturul, nu mi-as fi imaginat ca o sa arate asa, fizic vorbind iar dupa ochi parca-i vad sufletul bun si cald. Cand ma uit la acei ochi parca nu-mi vine sa cred ca se ascunde vreun nesimtit dupa ei. Asta m-a facut sa simt ca e el! Refuzul la care m-am referit este mai degraba unul indirect (in online adica) dupa care nu pot sa trag concluzii definitive, ceea ce ma face sa nu-mi pierd speranta de tot. Iar ceea ce am citit aici m-a mai imbarbatat, de aceea iti multumesc inca o data!
        Toate gandurile mele bune catre tine!
        PS: n-am gasit butonul de reply prima data,poti sa stergi primul comentariu.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: