AI PĂRĂSIT VREODATĂ PE CINEVA CARE TE IUBEA CU ADEVĂRAT?

By Alexandra Huidu

        Dragoste sinceră, dragoste intensă, dragoste trainică… dragoste adevărată. Asta ne dorim cu toții. Credem realmente că dacă suntem iubiți astfel, nimic nu ne poate distruge relația. De fiecare dată când decidem să rupem o legătură de iubire ne retragem răniți, dezamăgiți, după un început frumos, o continuare complicată și o despărțire care ne duce, de multe ori, la concluzia că, dacă partenerul ne-ar fi iubit cu adevărat, nu s-ar fi ajuns la final. După fiecare despărțire adăugăm pe listă încă un nume care nu ne-a iubit destul ca să lupte alături de noi, să facă lucrurile să meargă.

          Ne simțim victime ale destinului, credem că suntem nedreptățiți, așteptăm cu nerăbdare pe cel sau pe cea care ne va putea iubi cu forța pe care ne-o dorim, cu acea dragoste totală la care visăm. Credem că dacă celălalt va simți așa, nu vor mai exista motive de ruptură, totul va merge lin, problemele vor exista, dar nu ne vor distruge, pentru ca în final să dăm vina pe limitele iubirilor vechi. Ne întrebăm cum este posibil ca cel care ne-a părăsit să nu își dea seama că îl iubeam cu toată forța de care suntem în stare, să nu îți dorească să se inunde cu iubirea noastră, care i-ar fi așternut lumea la picioare.

          Vă rog acum să fiți sinceri când vă răspundeți la următoarea întrebare: voi ați părăsit vreodată pe cineva care v-a iubit cu adevărat? Poate că unii dintre voi nu veți recunoaște, dar dacă veți privi cu onestitate în urmă veți vedea că ați făcut-o, cel puțin o dată. Uneori ați pus stop unei relații pentru că v-ați atins limitele intensității sentimentelor pentru celălalt, v-ați dat seama că el sau ea simte mult mai profund și ați întrevăzut finalul, așadar ați știut că prelungirea relației îl va face pe celălalt să se lege și mai mult de voi și, implicit, să sufere mai mult când inevitabilul avea să se producă.

          Alteori poate că ați început o legătură fără dorința de a o transforma într-o relație de durată, din nevoia reciprocă, a voastră și a partenerului, de a suplini lipsa iubirii din viața voastră printr-o relație surogat, dar v-ați trezit că celălalt s-a îndrăgostit puternic, că sentimentele lui au crescut mult peste ale voastre, iar voi nu erați pregătiți de mai mult. În alte cazuri poate că ați avut alături un om extraordinar, dar care nu se plia complet pe viața voastră, așa că a trebuit să recunoașteți că limitele lui vor crea în viitor între voi crevase de nedepășit, așa că ați confruntat realitatea și ați oprit lucrurile înainte să faceți promisiuni pe care știați că nu le veți putea respecta.

          Iar acum, haideți să vă reformulez întrebarea: ați părăsit vreodată pe cineva din spirit de fairplay, deși știați că vă iubea cu adevărat? V-ați simțit vreodată vinovați nu pentru că ați pus punct relației, ci pentru că ați lăsat lucrurile să alunece atât de departe înainte de a activa frânele? Uneori pare mai corect să distrugi o relație ale cărei limite le întrevezi, decât să o lași să crească unilateral, să îi permiți celuilalt să spere și să viseze la un viitor frumos. Uneori, deși la prima vedere nu pare așa, este o dovadă de bună-credință să îl pui pe celălalt în fața unui adevăr crud: în iubire nu există garanții, nu știi niciodată cum vor evolua sentimentele de la început, cât de adânc va face celălalt parte din tine și pentru cât timp.

          Sunt situații în care respectul pentru dragostea celuilalt, pentru clipele frumoase petrecute împreună și omenia din fiecare dintre noi ne obligă să nu luăm de la cei care ne iubesc ceea ce ne place, ne face să ne simțim bine, ne încântă, ne mângâie, ne bucură, atât timp cât știm că nu vom putea oferi înapoi cu aceeași intensitate. A induce în eroare un suflet a cărui singură vină este că ne iubește, a bloca pe cineva alături de noi, a nu lăsa pe celălalt să caute în altă parte reciprocitatea pe care noi știm prea bine că nu i-o vom putea oferi niciodată pot fi privite, la fel de bine, ca dovezi de egoism.

          Așadar… când e iubirea adevărată? Când este ea suficientă și ce o face să fie așa? Când este reciprocă. Iubiți… iubiți mult… și nu uitați să fiți corecți în iubirea voastră.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: