DE CE ATUNCI CÂND SUNTEM PE DRUMUL CEL BUN APAR TENTAȚII?

de Alexandra Huidu

          La început, fiecare gest mărunt de afecțiune din partea celui iubit este o reușită de care ne bucurăm cu toată ființa. Nu este doar magia descoperirii reciproce, ci e fericirea dragostei afirmate, a acelei iubiri pe care dintr-o dată o avem și care până atunci ne-a fost teamă că ne va scăpa printre degete. E confirmarea. E sentimentul de noroc, de șansă care a lucrat în favoarea noastră, suntem recunoscători destinului că a făcut lucrurile posibile și savurăm fiecare clipă. Un simplu zâmbet, o privire, o mângâiere ne sunt suficiente și ne gândim că ne-ar fi de ajuns doar aceste gesturi mici pentru mult timp, decât să facem față reversului medaliei: ca celălalt să nu ne iubească.

          Pornim la drum împreună, până când ajungem să ne obișnuim cu partenerul, cu plimbarea în doi prin viață, teama dispare și e înlocuită de dovezi, de stabilitate și de confortul simțurilor pe deplin mulțumite. Atunci când uităm că odinioară ne-a fost teamă de posibilitatea ca celălalt să nu ne iubească înapoi, uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem împreună. Începem să vedem că există și defecte, acolo unde înainte văzuserăm calitățile care ne-au făcut să ne întrebăm dacă cineva atât de special ne-ar putea iubi vreodată.

          Tentațiile care pun în pericol o relație nu apar numai atunci când suntem nefericiți, ci și atunci când nu ne mai aducem aminte sau, mai exact, uităm să facem exercițiul rememorării acelor momente unice de la început, când cel de lângă noi era tot ceea ce ne doream, când fără el sau ea ne-am fi considerat nenorociți, când nici măcar nu îndrăzneam să visăm la fericirea de a fi împreună, de teama durerii unui refuz. Tentațiile nu apar dintr-o dată, după ce înainte ne-au ocolit. Tentațiile au fost din totdeauna acolo, însă până atunci am fost prea plini de celălalt ca să le vedem, ori să le lăsăm să ne atingă, să ne prindă în mreje și să ne schimbe parcursul vieții.

          Tentațiile au rostul lor. Ne ajută să ne dăm seama ce contează cu adevărat, pentru ce dorim să luptăm, în ce sau cine merită să investim, dacă relația cu celălalt are limite insurmontabile sau este făcută să dureze. Nu trebuie să fugim de ele ci, mai degrabă, să le înfruntăm, să ne dăm seama de ce ne ating acum lucruri care înainte treceau pe lângă noi fără să lase urme, fără să ne intereseze și fără să ne incite dorințele.

          Cu fiecare tentație depășită (sau nu) învățăm câte ceva despre noi, despre ceea ce ne lipsește și cât de mult contează să avem, despre lucrurile la care putem renunța pentru un scop mai înalt, despre puterea noastră de a ne asuma alegerile pe care le facem. E drumul inevitabil spre maturizarea emoțională. Pentru alții, tentațiile sunt experiențele netrăite și pe care ar dori să le aibă măcar o dată în viață, pentru a putea spune, după aceea, că au făcut alegerea partenerului final în cunoștință de cauză, fără regrete și știind să aprecieze valoarea relației pe care o construiesc cu acesta.

          Tentația nu este un implacabil, ci e o alegere. Și nici măcar nu e o alegere cu doar două opțiuni, între a avea și a nu avea. Pentru că orice tentație, la fel ca orice dilemă, are ca posibilă finalitate una dintre cele două extreme, dar întotdeauna există și o a treia opțiune, cea de mijloc. Iar de aici încolo, dragii mei, vom poposi la granițele înțelepciunii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: