FEMEIA ÎNTR-UN FINAL ÎNVAȚĂ SĂ SPUNĂ „MAI POT, DAR NU MAI VREAU”

de Alexandra Huidu

          Femeile sunt capabile de cele mai mari sacrificii ca să facă o relație să meargă. Uneori spiritul lor de sacrificiu și puterea de a ierta sunt peste puterea de înțelegere a celor din jur, dar ele pur și simplu nu pot renunța până când nu devin convinse că au încercat tot ce se poate, că au mers dincolo de limitele rezistenței lor și înapoi înainte de a se opri sau de a accepta că totul a fost în zadar.

          O femeie care iubește îi oferă bărbatului din viața ei toate speranțele sale, toată încrederea și tot sprijinul. Iar asta nelimitat și necondiționat, iar uneori de-a dreptul neverosimil, chiar și atunci când el nu pare a merita. Chiar și atunci când nu mai poate…

          Speranțe călcate în picioare, încredere trădată, sprijin de care s-a profitat, lipsă de respect, de susținere, afecțiune oferită condiționat și cu intermitențe… iar ea va simți că nu mai poate. Dar va merge înainte. Va descoperi putere, va căuta motive, își va aduce singură argumente și nu va renunța. Motivele fiecărei femei sunt diferite, nu e încăpățânare, nu e nici dependență sufletească ori lipsă de curaj. E dorința de a reveni la începuturi, de a avea alături bărbatul de care s-a îndrăgostit, de care îi este dor și pe care încă mai speră să îl scoată la suprafață cumva… numai dacă ar reuși să descopere secretul!…

          De fiecare dată când o femeie nu mai poate, dar găsește resurse să facă să se poată în continuare, însă de tot atâtea ori își vede sufletul călcat în picioare, căderea este cu atât mai brutală, mai dureroasă și mai nemiloasă. Asta până când din victima lui „nu mai pot”, femeia se transformă în luptător. Și după „nu mai pot”, învață să spună „nu mai vreau”.

          Este momentul renașterii, al reafirmării sinelui față de cuplul în interiorul căruia și-a lăsat personalitatea să i se dizolve, în căutarea armoniei și a unității. Și dintr-o dată, bărbatul pentru care a putut totul, chiar și atunci când nu mai putea altceva, nu mai primește nimic. Deși a învățat să se întărească singură, să se încurajeze în ciuda tuturor șanselor, să se mintă pe sine cu credibilitate, între timp a învățat și altele: să nu se mai irosească, să nu se mai umilească așteptând atenție, să nu mai trăiască ceea ce ar trebui să fie normalitatea ca pe o mare reușită, să accepte că uneori, oricât de mult ți-ai dori ceva, e posibil ca efortul, consumul și sacrificiile să facă beneficiile prea scumpe pentru a mai putea fi savurate.

           În dragoste, când obții cu efort ceea ce ar trebui să vină de la sine, vine un moment în care te întrebi dacă se merită, sau dacă nu cumva meriți mai mult, o viață în care singurătatea poate fi tristă, dar e preferabilă încleștărilor continue cu un orgoliu nesățios, în care micile alintături pe care ți le poți procura singură nu sunt la fel de satisfăcătoare ca atunci când te alintă altcineva, dar măcar nu trebuie să răsplătești ulterior gestul frumos, plătindu-l cu pacea ta interioară.

          Pentru orice femeie care a fost iubită neapreciată, parteneră nerespectată și sprijinitoare denigrată vine un moment în care se decide că, orice și-a fi dorit vreodată de la el, oricât de mult l-ar fi iubit, oricât de teamă îi este de singurătate și oricât de grea ar fi viața fără el, se va război cu toate pentru că s-a săturat, nu mai vede sensul, nu mai găsește rostul și… nu mai vrea. Când o femeie spune „nu mai pot”, încă mai poate fi convinsă să rămână, pentru că încă mai speră, dar când se hotărăște că nu mai vrea, va ucide cu mâna ei speranța și va pleca, pentru a nu se mai întoarce niciodată. „Nu mai vreau” e o lecție care, odată învățată, nu se mai uită.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: