„TE-AM IUBIT” – O PROPOZIȚIE CARE ARE NEVOIE DE PUNCT

de Alexandra Huidu

          Nimic nu e mai dureros decât să ţi se spună „te iubesc”, să ajungi să crezi în asta, să simţi asta, să o ştii dincolo de orice dubiu, iar apoi cel care ţi-a spus-o, ţi-a demonstrat-o, ţi-a imprimat-o în suflet… să plece. Iar asta fără nici o explicaţie. Sau, în fine, fără vreo explicaţie care să simţi că e cea adevărată, la fel cum ai simţit adevărul din cuvintele lui când a rostit „te iubesc”.

          Oamenii au nevoie să primească explicaţii pentru finalul unei iubiri, să înţeleagă de ce s-a sfârşit ca să poată merge mai departe, să poată trage concluziile şi să îşi poată lua rămas bun de la ceea ce a fost. Altfel, întrebările continuă să îi bântuie şi rămân blocaţi în trecutul pe care nu îl pot schimba, dar nici nu reuşesc să îl înţeleagă.

          Când eşti părăsită fără vreun cuvânt, sau când explicaţia este doar de suprafaţă, ajungi să te întrebi, chiar şi peste ani, cine a fost vinovat, dacă tu ai fost aceea sau pur şi simplu iubirea voastră a căzut victimă conjuncturii. Nu ştii nici măcar dacă să fii revoltată împotriva celui care te-a părăsit, dacă el a fost laş, sau a minţit, sau nu te-a mai iubit, ori dacă nu cumva tu eşti cea care a provocat ruptura. Nu ştii dacă să îţi asumi greşeala, ori care e aceea, sau dacă ai fi putut schimba ceva, presupunând că ai fi ştiut, dacă ar fi existat vreo şansă ca, discutând despre asta, să schimbi totul, să repari, să mai obţii o şansă pentru iubirea voastră.

          Oare cel care părăseşte persoana iubită fără nici o explicaţie, o face din dezinteres faţă de cea pe care odinioară a iubit-o şi care acum nu îl mai interesează, o face din prea mare dezamăgire, din acea lehamite sufletească care te face să îţi spui că, din moment ce totul este deja distrus, nu mai are rost să scormoneşti durerea, sau o face din laşitate, pentru că nu are o explicaţie, pentru că a promis o dragoste pe care nu a putut-o simţi, a rostit jurăminte false, a luat ce a avut nevoie, până când nu a mai fost nimic de luat de la celălalt, iar o retragere rapidă îl ajută să fugă mai uşor de durerea pe care o provoacă, de asumarea acesteia şi a vinei că el a provocat-o?

          Cel mai trist este că cel rămas în urmă va purta mereu întrebările în sufletul său, iar rănile nu i se vor închide niciodată cu adevărat, vor supura de fiecare dată când îşi va reaminti de cel care nu a fost să fie, va păstra în el nesiguranţe şi neîncrederi. Pentru că atunci când eşti părăsit fără să ţi se spună de ce, ţi se sădeşte în inimă sămânţa îndoielii: dacă o dragoste mare şi reală, o relaţie frumoasă şi un om căruia nu i-ai greşit în mod evident cu nimic pot dispărea într-o secundă, atunci înseamnă că nimic nu e garantat, că ţi se mai poate întâmpla şi altă dată, că e naivitate să ai încredere în promisiunile cuiva de azi, care ar putea să nu mai aibă nici o valoare mâine.

          Poate că nu putem explica iubirea, dar când încetăm să mai iubim, după ce odată am făcut-o, întotdeauna există o explicaţie. O explicaţie care ţine loc de, ajută la şi pune PUNCT.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: