DACĂ NU TE-A VRUT PE TINE, NU SPUNE CĂ E „STRICATĂ”

By Alexandra Huidu

          Nu numai vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acri. Vulpoii sunt chiar mai incisivi de atât. Ei afirmă despre toată via că ar fi stricată. Se spune că să te ferești ca femeie să intri în gura bărbaților. Numai că atunci când gura aceea e portavoce pentru frustrări, nu prea ai ce face.

          Pentru unii bărbați, de la „păpușă dulce” la „stricată” e cale de un singur cuvânt: „nu”. Și de un singur bărbat: altul. Dacă ar fi fost a lui, ar fi fost femeie adevărată, o reală revelație a genului, femeie deșteaptă, o femeie care știe să aleagă etc. Dar așa, întrucât l-a preferat pe altul, a ajuns… stricată. Și nu cu sensul de defectă, adică de oarbă, de imună la calitățile lui, de insensibilă. Nu, în sensul cel mai înjositor posibil, de femeie ușoară.

          Unii bărbați își pot păstra intactă masculinitatea în fața propriilor ochi doar denigrând femeia care i-a refuzat. Orice bărbat cu scaun la cap vă va spune că refuzul face parte din viață, care uneori nu îți dă chiar tot ce îți dorești, că cel care nu a fost suficient de bun pentru una, poate fi diamantul alteia. Iar alți bărbați…

          Ați observat, poate, că bărbații care mânjesc imaginea femeii care le-a spus „nu” sunt cam aceiași care nu prea știu să respecte femeile în general, care atunci când se cred pe val cu o femeie, nu știu să aprecieze asta și devin infatuați până la grobianism cu însăși obiectul afecțiunii lor, care își sărută (metaforic vorbind) bicepșii cu orice ocazie care li se oferă, care cred că orice femeie li se cuvine de la sine și singurul efort pe care trebuie să îl facă ca să o cucerească este să își plimbe fizicul prin fața ei, care consideră că dacă aduci flori e jignitor (pentru ei, firește, căci flori aduc doar „papagalii”, bărbații înfig… steagul, nu?), să spui „te iubesc” e dovadă de emasculare, să o ții de mână pe stradă și să nu mergi „ca șeful” cu jumătate de pas în fața ei este o atitudine de „pompălău” și tot așa…

           Problema cu astfel de bărbați este că nu prea poți să îi eviți. Nu e ca și când ar locui toți pe o insulă pustie, unde ai putea să refuzi să te duci, ca să nu-ți iasă vorbe. Nu, indivizii de acest tip se amestecă cu ceilalți, își întind poftele spre o femeie sau alta și, oricât de atentă ar fi aceasta să nu le stârnească orgoliul prostesc și nimicnicia, se pare că e în van.

          Nici cu puterea exemplului nu prea merge cu ei. Bărbatul care a cucerit femeia respectivă nu poate fi un model de „cum se face”. Acela e pompălăul care aduce flori și spune te iubesc, care își tratează femeia cu respect, nu ca pe o păpușă gonflabilă. Și nici insule pustii nu prea mai există pe mapamond, care să îi încapă pe toți…

          Așa că… ce e de făcut? Dragile mele, nu îi lăsați să vă afecteze cu bârfele lor mojicești. Iar voi, bărbații autentici, nu credeți tot ce se spune despre o femeie înainte să verificați. Dar nu oricum, nu întrebând alți bărbați, poate la fel de „insultați” în masculinitate ca cei de mai sus, ci cunoscând femeia. Dovediți că sunteți bărbați adevărați manifestând acea frumoasă trăsătură a bărbatului: autonomia de gândire. Tot ce vă pot ura eu este „la cât mai puține refuzuri”!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: