NU PUTEM TRĂI FĂRĂ IUBIRE

de Alexandra Huidu

          Iubirea e cea care ne pune lumea în mișcare. Nu putem trăi fără iubire, este aerul pe care îl respiră sufletul nostru, este voința care ne îndeamnă în fiecare zi să o luăm de la capăt, este încrederea că ne va fi mai bine, din clipele când ne este greu, este dorința de a fi mai buni, este forța de a accepta schimbarea.

           Iubirea este fericire. Iubirea niciodată nu doare. Dor speranțele noastre nematerializate, doare încrederea trădată, doare indiferența, doare minciuna, dar iubirea e singurul lucru din lume care nu doare, care aduce fericire și ne face viața frumoasă.

          Iubirea este cea mai puternică forță din univers, cea din care se naște viața, pe care știința nu este capabilă să o explice, iar raționalul nu o poate cuprinde. Iubirea este acea forță nevăzută din spatele a toți și a toate, este puterea din noi de a merge mai departe, de a fi mai buni, de a ne sacrifica, de a învinge uneori instinctul de conservare și de a sări în gol, fără plasă și fără garanții. Cea mai minunată parte irațională din noi, cea mai surprinzătoare, care mereu se înnoiește și se transformă, schimbându-ne pentru totdeauna și păstrându-ne în același timp așa cum trebuie să fim.

          Iubirea este lupta câștigată împotriva singurătății, este șansa care ni se oferă de a transcende dincolo de veacuri, atunci când după noi rămân cei care ne-au iubit și ne țin minte dragostea, este singurul lucru pe care nu obosim niciodată să-l simțim, de care niciodată nu ne e rușine și care, în esență, ne dă sens vieții.

          Iubirea este forța noastră interioară, dar o forță pe care nu o putem stăpâni, nu o putem controla sau supune voinței noastre conștiente, este nebunia care ne curge prin vene și căreia îi urăm bun-venit, este arma care eradichează ura, care face să se disipe egoismul, care ne face să ne simțim mai conștienți de noi înșine decât orice altceva și să fim eminamente vii. Vii și optimiști.

          Iubirea este evenimentul care ne aduce Ceva pe lângă care tot restul devine Nesemnificativ, e pacea și bucuria de a trăi și de a împărtăși viața cu celălalt, este venerația pentru infinitul din noi, este sentimentul pe care preferi să îl trăiești indiferent de consecințe, decât să nu-l trăiești deloc, este cea a cărei lipsă ne doare cât pentru o viață întreagă și, totuși, primul lucru pe care îl facem este să o căutăm din nou.

          Dar așa cum noi nu putem trăi fără iubire, nici iubirea nu poate exista fără noi… fără ca noi să o simțim. Suntem indisolubili legați în existențele noastre și așa cum depinde de noi ca ea să existe, tot așa existența noastră nu are sens fără ea. Noi facem iubirea, noi îi dăm puterea, noi o întreținem și noi o ajutăm să ne rămână alături. Iar ea ne urmează, credincioasă, dacă noi îi permitem, revine la noi cuminte după ce am îndepărtat-o și nu ne trădează dacă ne punem speranța în ea. Iar acesta este un gând încurajator, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: