ȘOAPTE ÎNTRE CEARȘAFURI

de Alexandra Huidu

          Primește-mă, iubita mea. Primește-mă și ține-mă acolo, unde toate tainele universului se dezvăluie. Strânge-mă, dansează odată cu mine, dă-mi drumul doar dacă vei dori să îmi dai altceva, mai nebunesc…

          Vino, iubitul meu. Despică-mi lumea, străpunge-mi barierele, intră în imaginația mea și fă-o să ardă de dor, de așteptare. Schimbă axele lumii pentru mine, dărâmă-le și reconstruiește-le până când nu am să mai știu încotro începe și se termină… totul…

          Dăruiește-te, frumoasa mea, lasă-mă să te duc acolo unde vrei să fii, cere, pretinde, roagă, numai urmează-mă, urmează-mă până la capăt și de la capăt. Fii curajoasă, fără teamă, fără inhibiții, fii experimentul tău, al meu și al nostru, fii așa cum instinctul tău te ghidează, pentru că la capătul drumului te voi aștepta eu.

          Ia, ia tot, dragul meu drag, ia temerile și suferințele, ia panicile și dezamăgirile, ia-le și arde-le la focul din tine. Ia singurătatea și tânguirea din mine, sperie-le cu forța care simt că îți curge prin vene în loc de sânge când mă strângi… tare… tare…

          Șoptește-mi, dragostea mea, despre tot ce ai visat vreodată și nu ai avut curajul să recunoști, despre cum, cât, unde, cât de tare, cât de mult, cât de fin, cât de hotărât. Șoptește-mi despre bărbatul care vrei să fiu lângă tine, despre abandon și capitulare, despre încrederea că eu… doar eu…

          Vorbește-mi, iubitule, povestește-mi despre mine și cum mă vrei tu, dar mai ales ce voi deveni în brațele tale, despre ce poți face și cum vei reuși, dezvăluie-mi scenariul și lasă-mă să-l completez, joacă-te cu tensiunea din mine, din noi…

          Ai încredere, scumpa mea, sunt eu, ești cu mine, suntem noi și vom continua să fim, fără sincope, fără să ne ascundem. Lasă-mă să pătrund în gândurile tale, în fanteziile care îți trec ca fulgerele prin privire, lasă-mă să le dezvălui, să ți le arăt până roșești, până te obișnuiești cu ele și le strigi încântată.

          Rămâi în toată ființa mea, iubitul meu, în mirosul pielii mele, în părul meu încâlcit de degetele tale, în mușchii mei obosiți, în somnul adânc de mai târziu, în zâmbetul de mâine dimineață, în amintirea nebuniei de acum…

          Spune-mi da, sufletul meu, spune-mi că vrei, spune-mi că pot, spune-mi că mă lași, spune-mi că am voie. Ce? Totul. Orice.

          Până când, iubitule?

          Până când vei avea din nou putere în tine să îmi spui, iarăși, da!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: