ÎNCERC SĂ ZÂMBESC CÂND TE VĂD CU ALTE FEMEI

de Alexandra Huidu

          Nu cred că există femeie care să nu fi jucat vreodată teatrul vieții ei zâmbind dulce și făcând conversație inteligentă în timp ce sufletul ei urla de durere. Este acel moment în care bărbatul pe care îl iubești și pe care nu îl ai (sau nu îl mai ai) îți apare în fața ochilor la brațul alteia.

          Femeile sunt capabile să disimuleze magistral atunci când sunt nevoite să își păstreze demnitatea, să ascundă cât de mult le macină pe interior durerea. Cu cât e angoasa mai mare, cu atât afișează mai multe măști ale veseliei, ale indiferenței, ale siguranței de sine.

          Știți momentul acela când ai lua-o la fugă și te-ai ascunde sub prima piatră ca să poți plânge în liniște, dar contextul e de așa natură încât ești nevoită să rămâi și să faci față imaginii lui… ținând-o în brațe pe alta? Când simți că i-ai scoate ochii celeilalte, dar o tratezi ca pe cea mai bună prietenă, de până și ea se miră de unde vine atâta efuziune de simpatie și drăgălășenie?

          Atunci și acolo reușești să îți ții emoțiile sub control, aproape că te convingi inclusiv pe tine de calmul pe care îl afișezi, crezi în rolul tău și dai o reprezentație demnă de Oscar, reușești cumva să te detașezi de clipă și să privești situația de deasupra, de parcă nu tu ai fi cea lovită în adâncul inimiii. Dar știi că odată rămasă singură, tot ce ai reușit să ții la distanță te va prinde din urmă și te va doborî.

          Încerci să zâmbești când îl vezi alături de alte femei, faci apel la logică și îți spui că el nu e al tău, că nu ai dreptul să îl detești pentru că se afișează cu altele, că nu ai nici măcar luxul de a te simți îndreptățită să o detești pe cealaltă, dacă tot e să detești pe cineva, dar adevărul este că în sinea ta ești plină de revoltă. Mai ales dacă se întâmplă ca ea să fie o tipă de calitate, care ți-ar plăcea și ție… dacă nu ar fi cu el.

          Te revolți că nu reușești să rupi orice legătură cu el, să nu te mai pui singură în astfel de situații, că nevoia ta de a-l întâlni este mai puternică decât rațiunea, care îți spune că dacă ai reuși să nu mai ai nici un contact cu el o perioadă, l-ai uita mai ușor. Nu ești vreo masochistă… ești doar îndrăgostită…

          Ți-e teamă ca frustrarea din tine să nu te facă să ai vreo reacție aiurea, te analizezi cu grijă, supracompensezi valurile noi de durere cu și mai multe zâmbete, dar… niciodată când îl vezi alături de altele nu devine mai ușor să zâmbești. Nu, nu e ca mersul pe bicicletă. Cu asta nu te poți obișnui.

          ”Felicitări!”, îți spui la sfârșit. ”Ai reușit să rămâi demnă, o doamnă!”, te lauzi singură, deși într-un colț al minții tale pândește mereu întrebarea: ”Și la ce-mi folosește?”.

          Ei bine, eu cred că îți folosește să știi despre tine că ești puternică și că autocontrolul tău este încă la locul lui. Știi de ce? Pentru că acestea sunt premizele sigure ale vindecării. Și te vei vindeca. Crede-mă! Te va vindeca el, puțin câte puțin, cu fiecare femeie pe care ți-o va trece prin fața ochilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: