CUM AJUNG FEMEILE SĂ SPUNĂ CĂ TOȚI BĂRBAȚII SUNT LA FEL

de Alexandra Huidu

Ai fost rănită de cine te așteptai mai puțin, dezamăgită de cei în care aveai mai multă încredere, umilită cu sadism chiar și când ai fost demnă, mințită atât de abil încât ai ajuns să și crezi, dată la o parte pentru că erai prea complicată, atacată emoțional pentru că altfel nu-ți puteau face față.

Când te așteptai mai puțin, apare dintr-o dată cel care îți face un mare cadou. Cel în fața căruia poți fi exact așa cum ești tu și poți fi oricine altcineva decât ești tu în realitate, iar el înțelege. Cel căruia îi spui un cuvânt cât o întreagă conversație, iar el înțelege. Cel care stă alături de tine în momentele de groază, când ești bântuită de demoni, și înțelege.

Cel căruia îi cunoști toate scheletele din toate dulapurile, toate lucrurile de care nu e mândru, sau îi e rușine, toate momentele de lașitate, toate eșecurile, ți le mărturisește și… îl înțelegi. Ba, mai mult, ajungi să îl iubești în ciuda a toate astea și i te spovedești la rândul tău… iar el te iubește.

E cel pe care nu trebuie să îl vezi, să îl auzi sau să îl atingi ca să îl simți. Îți spune să ai încredere în el și îl crezi. Cum să n-o faci? Doar te-a iubit în cea mai proastă variantă a ta. Îți spune că nu te va răni niciodată și îl crezi. De ce nu? Ți-a fost alături când oricine altcineva ar fi fugit.

Vezi potențialul din el: să devină bărbatul vieții tale. Iar asta până când el începe să refuze rolul pe care și l-a pregătit asiduu atâta timp. Deși știi că te înțelege, se preface că nu. Deși știe că te doare, te rănește așa cum numai el ar putea, căci numai el te cunoaște într-atât. Și își alege, cu sadism, tocmai modalitățile care doar lui, dintre toți bărbații din viața ta, i le-ai pus la îndemână.

Se joacă cu tine conștient și știe că și tu ești conștientă de asta, dar îl iubești prea mult ca să spui stop. Te împinge la limită, de parcă ar face un studiu de caz, rece și utilitarist. Tandrețea e înlocuită de răceală, galanteria de o atitudine dezgustătoare, atent și voit cultivată. Iar apoi îți dă lovitura de grație. Neagă că ce a fost ar fi fost real, sau special. Te acuză de proiecții și de visuri, se disculpă astfel și se retrage din viața ta.

Bărbatul care ți-a redat încrederea în bărbați, ți-o ia înapoi și lasă în loc un deșert de teamă, un suflet de piatră, suspiciune și cinism. Cum să mai crezi vreodată pe cineva? Cum să mai ai încredere? Nu ai crezut niciodată că toți bărbații sunt la fel, dar ajungi acum să o crezi și tu. Cum să treci peste asta?

Ei bine, e o chestiune de alegere. Alegi să crezi că oamenii sunt răi și să nu mai lași pe nimeni să intre, protejându-te dar, în același timp, negând o șansă reală iubirii care te-ar face fericită? Sau alegi să crezi că oamenii sunt buni, deci nu toți bărbații sunt la fel, poate cu inconștiență, dar cu șansa de a găsi ceea ce cauți de o viață?

Răspunsul e în fiecare dintre noi. Al tău, e la tine. Dar, dacă mă lași, ți-aș pune o întrebare: ți-ai pus problema că, poate, pentru toți bărbații care ți-au trecut prin suflet, prin viață și prin pat, și tu ai făcut parte din categoria „toate femeile sunt la fel”? Și dacă, nu cumva, alegând să crezi că „toți bărbații sunt la fel”, îi refuzi unui bărbat posibilitatea ca tu să fii, pentru el, femeia pe care o așteaptă ca să îi demonstreze că „nu toate femeile sunt la fel”?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: