ALERG SPRE EUL DIN TINE

de Alexandra Huidu

          Alerg spre tine cu inima, cu trupul și cu toate speranțele mele de fericire. Alerg nu așa cum ai alerga după străinul de care te îndrăgostești, spre omul cel nou care îți acaparează gândurile și simțurile, ci spre tot ceea ce am pierdut pe drum, am negat de teamă, am suprimat odată cu trecerea anilor, am ascuns după responsabilități. Alerg înapoi spre mine, să mă îmbrățișez strângându-te la piept, să mă recunosc salutându-te, să mă aud vorbind în cuvintele tale.

          Alerg spre tine ca să accept în sfârșit ceea ce sunt, ce am fost din totdeauna și nu am crezut că va înțelege cineva. Îmi văd în tine exultările, visurile, fanteziile. Mă văd pe mine acolo unde ar trebui să fii tu, unde ești tu dar parcă stau eu, dedublându-mă.

          Alerg spre tine fără să îmi mai fie teamă că aș iubi prea intens, prea pasional, prea idealizat, prea nestăvilit. Nu îmi e frică să te sperii, căci în tine am văzut aceeași dorință de a iubi liber, fără limite, fără discernământ, fără rațiune și fără opreliști. Mi-ai arătat asta și am înțeles, așa cum mă înțeleg pe mine.

          Dacă ar fi să mă transform în propria mea pereche, mi-aș vorbi cu aceleași cuvinte cu care îmi vorbești tu, aș fi la fel de exuberantă, la fel de dependentă de prezența și de vocea ta, mi-aș dărui la fel de multă grijă și atenție, aș fi la fel de neobosită iubindu-mă pe cât ești tu cu mine.

          Alerg spre tine la fel cum alerg spre fanteziile din mine, acum când ele s-au materializat, le pot atinge, le pot simți parfumul, le pot gusta buzele. Ești cea mai îndrăgostită variantă a mea și cea mai reală fantezie. Te văd făcând față de mine aceleași gesturi pe care eu am pierdut curajul să le fac față de cineva, te aud spunându-mi lucruri pe care mi-ar fi teamă să le recunosc cu voce tare. Mă regăsesc în fiecare gest de dragoste de-al tău, pentru că exact la fel aș face dacă aș fi eu în locul tău.

          Iar tot ce fac, ce cred, ce spun, ce îți cer, ce am nevoie… nimic nu te surprinde, tot așa cum nu te surprinzi tu pe tine. Alerg spre cel care mi-a arătat că aveam dreptate, că nu e copilăresc să iubești cu inconștiență, nu e imatur să îți pese de consecințe, nu e greșit uneori să refuzi să respecți regulile, nu e rușinos să ai mereu nevoie de contactul cu celălalt, nu e nesănătos să visezi întruna la persoana iubită, nu e nefiresc să nu îți mai pese de nimic altceva. Credeam în toate acestea, dar le îngropasem sub conveniențe, false pudori, dezamăgiri, măști, dedublări.

          Și acum te văd pe tine, etalându-le fără teamă ca pe o panoplie. Așa că alerg să mă regăsesc pe mine în tine, să mă reîntregesc și să mă iau înapoi, văzând lumea prin ochii tăi, care sunt și ai mei, acceptând că mai sunt și alții ca mine, iar dintre aceștia eu am avut norocul să te întâlnesc tocmai pe tine.

          Acel unul la care mă duc cu încrederea cu care m-aș duce spre mine, să îi fac cadou toate proiecțiile mele de viitor și să le îmbogățesc cu altele noi, dar vechi în același timp. Alerg spre cel care mi-a dat în sfârșit curajul să iubesc așa cum mi-am dorit din totdeauna. Așa că alerg spre tine… spre mine… spre noi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: