CÂT DE OBRAZNIC AI ÎNCREDERE SĂ FIU CU TINE?

          Hai să vorbim despre fantezii, adică despre acele flash-uri de imagini care îți dau senzații, pe care de cele mai multe ori le ții ascunse și despre care numai când îți pui problema să le rostești cu voce tare și mai că începi să roșești. Hai să vorbim despre linia aceea subțire dintre imaginație și realitate, în care diferența o face… persoana de lângă tine.  Adică acel cineva care te face să spui că nu vrei să treci prin viață fără ca măcar să încerci să vezi cum este.

          Ce produce declicul? Faptul că ai ajuns la acea etapă a vieții în care îți permiți să îți accepți propria sexualitate? Sau să o explorezi, dincolo de condiționările mentale care până acum ți-au transformat anumite dorințe în tabuuri? Faptul că ai dat peste cineva care are aceleași dorințe ca și tine? Sau e posibil să fie vorba despre altceva, ceva mai subtil și care acționează la un nivel mai profund, care nu îți atacă intimitatea, nu te inhibă și îți stimulează curajul de a merge până la capăt?

          Eu aș îndrăzni să zic că este vorba despre încredere. Încrederea că vei fi perceput corect, că nu vei fi judecat și catalogat. Încrederea că alături de celălalt poți porni într-o călătorie exploratorie a propriului tău eu erotic, că celălalt îți va fi ghid și partener și îți va rămâne alături indiferent unde te-ar duce drumul pe care vrei să mergi, căci acolo e posibil să dai peste un alt tu, care îți este necunoscut.

          La cât curaj simți ca ai în tine ca să pleci în călătorie, tot la fel de sigur ești că te simți vulnerabil. Și iarăși e nevoie de încredere, ca să renunți la control în fața celuilalt, să dărâmi barierele mentale, să îți permiți să te lași cuprins de acea doză de nebunie pe care mereu ai ținut-o atent sub cenzură, pentru că nu știi dacă rezultatul te va încânta sau nu.

          Îți este teamă că celălalt e posibil să nu te mai recunoască în momentul tău de repudiere a rațiunii, a clasicismului, a corespunzătorului, că va da înapoi, că nu va ști cum să îți facă față… și nu e ca și când ai putea să-l pregătești pentru asta, căci nici măcar tu nu știi cum vei fi. Așa că e nevoie de o doză mare de încredere că vă puteți contopi mental și senzorial suficient de mult ca să vă intuiți corect.

          Întâi să recunoști ce vrei, că vrei, apoi să exprimi în cuvinte, pe urmă să propui serios, iar la final să treci la fapte și chiar să mergi până la capăt. Și nici măcar nu aici e finalul, ci dincolo de experiență, după ce a trecut vâltoarea de senzații, când ești buimac și amețit, cumva mândru de tine că ai făcut-o, dar emoțional ai nevoie de confirmarea că ceea ce abia s-a încheiat între voi v-a unit și nu v-a dezbinat.

          Și nu e vorba doar de explorarea sexualității, ci de explorarea minții, de verificarea limitelor dintre voi și despre cât de departe puteți merge împreună, rămânând în același timp în contact real, creând ceva frumos, o experiență unică, care să fie doar a voastră, micul vostru secret care vă face să zâmbiți pe sub mustăți atunci când nimeni nu vă vede.

          Este vorba despre ceva ce știi că nu trebuie să faci, dar vrei să împărtășești cu cel care te face să te simți suficient de confortabil încât să spui: „de ce nu? cu tine mă simt în siguranță!”. Și chiar te simți în siguranță să fii aventuros, să te dezbraci de tabuuri, să fii explicit în dorințele tale, dar mai presus de orice, ai încredere să presupui că nu e o idee rea, revoltătoare, deviantă sau riscantă, să recunoști că vrei și să mai și propui ce vrei.

          Cât de „obraznic” ai încredere să îl lași pe partenerul tău să fie cu tine? Și cât de „obraznic” ai încredere să devii, la rândul tău? Iar răspunsul nu are legătură cu a aduce sare și piper într-o relație, ci cu a testa acea apropiere sufletească care dărâmă ziduri, vă ajută să vă cunoașteți complet, fără măști, cu sinceritate și mai ales cu afecțiune și respect.

Titlul acestui articol a fost propus de Mihai Silviu. Mulțumesc, Mihai!

4 thoughts on “CÂT DE OBRAZNIC AI ÎNCREDERE SĂ FIU CU TINE?

Add yours

  1. ” La cât curaj simți ca ai în tine ca să pleci în călătorie, tot la fel de sigur ești că te simți vulnerabil. Și iarăși e nevoie de încredere, ca să renunți la control în fața celuilalt, să dărâmi barierele mentale, să îți permiți să te lași cuprins de acea doză de nebunie pe care mereu ai ținut-o atent sub cenzură, pentru că nu știi dacă rezultatul te va încânta
    sau nu.
    asta este sa risti…sa risti tot ,relatia,respectul lui respectul tau de sine …daaar eu cred ca merita …merita tocmai ca sa testezi cum spui “apropierea sufleteasca ,si dragostea dar si respectul”!!
    curajoasa esti sa scrii …daca si simti toate astea….iti doresc sa gasesti oamenii cu care sa le imparti …esti de valoare!!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: