TE PROVOC: DĂ-MI DORINȚA TA ȘI ÎȚI VOI ARĂTA CE ÎNSEAMNĂ PASIUNEA

          De ce oamenii condamnă atât de mult atracția fizică? Fără atracție fizică, fără acel impuls inițial de a vrea să fii mai aproape de cel care te-a stârnit, nu ar apărea curiozitatea de a cunoaște mai îndeaproape pe celălalt, de a-i satisface nevoile, iar atunci când cunoști nevoile cuiva, când scopul tău este să fii refugiul pentru nevoile lui, răspunsul la nevoile lui, atunci atracția fizică își joacă rolul ei inițial, de unire a trupurilor.

          Iar trupurile nu pot înnebuni, când sunt alături, dacă mintea nu se desprinde de cotidian, de probleme, de distrageri și nu te concentrezi asupra partenerului. Și când te concentrezi cu adevărat, nu prea ai cum să nu empatizezi, să nu creezi conexiune emoțională și, prin urmare, pasiune. Ceea ce nu trebuie confundat cu dragostea, pentru că să te îndrăgostești nu se întâmplă dintr-o dată, dragostea ia timp și apare atunci când cunoaștem suficient din celălalt astfel încât să îl știm cu bune și cu rele, cu slăbiciuni și calități, și îl acceptăm așa cum este.

          Pasiunea apare atunci când fanteziile trupești sunt înlocuite cu alte fantezii, în care rolul central îl joacă dorința de a-l poseda pe celălalt, dar altfel decât până atunci, de a-i poseda atenția, de a-l face să se gândească la tine chiar și atunci când nu îți tremură în brațe. Sunt acele fantezii în care te imaginezi făcând toate acele lucruri mărunte de zi cu zi, cum ar fi să mergeți la cumpărături, să vă uitați la un film, să  gătiți un mic dejun, să vă treziți alături și la cafea să discutați în loc să faceți sex sau, mai degrabă, în plus pe lângă sex.

          Este acea etapă în care începe să te intereseze viața celuilalt și ce se petrece în ea, când te simți destabilizat dacă celuilalt nu îi este bine și simți nevoia să fii în conexiune mai des, să dai câte un telefon, să scrii câte un sms, să îi aduci aminte că exiști și începi să simți nevoia confirmării că și partenerul se gândește la tine.

           Din acel moment dorința se transformă în pasiune. Încă nu a ajuns să fie dragoste, căci dragostea are nevoie de testul anduranței, de experiențe depășite, de momente de sprijin reciproc și necondiționat, de dovezi de stabilitate. Dar dorința, care e mai aproape de acea latură animalică din noi decât de cea sentimentală, se îmbogățește, se rafinează și renaște înglobată în ceva mai complex, mai profund și mai intim.

          În timp ce dorința arde, pasiunea consumă încet și pe îndelete, dorința e nerăbdătoare și vrea satisfacție imediată, dar pasiunea urmărește să dăruiască, să lase amintiri, nu doar senzații, dorința ia totul, pasiunea oferă împlinire, dorința e lacomă și egocentrică, pasiunea e generoasă, dorința e ca un foc mistuitor ce te arde pe interior, însă ca orice foc, se consumă și lasă în urmă cenușă, în timp ce pasiunea, deși te arde, nu te consumă, deși te încălzește, nu te lasă pustiit a doua zi dimineață, deși se dorește consumată, nu se termină la orgasm.

          Când e doar dorință, vrei o rezolvare imediată a dorințelor tale, dar acolo unde e pasiune, dorești timp și atenție. O întâlnire marcată de dorință se termină cu un somn bun. O noapte de pasiune se termină cu mângâieri, cu săruturi și cu părerea de rău că oamenii nu pot rezista fără să mai și doarmă. Dorința se poate traduce prin „îmi place de tine”, pasiunea prin „îmi place să fiu cu tine”.

          Dar așa cum fără comunicare nu există o relație, cum fără respect nu există un parteneriat real și fără încredere nu există stabilitate, tot așa, fără dorință nu există pasiune și fără pasiune nu există dragoste. Pasiunea, etapa intermediară dintre dorință și iubire… E trecerea de la a dori ceea ce vezi, la a dori să vezi în interiorul celuilalt. Nu poți ajunge să iubești ceva fără să ți-l dorești mai întâi. Pasiunea e starea aceea de spirit în care începi să lupți pentru ceea ce îți dorești, ca să păstrezi ceea ce îți dorești, nu doar să iei din când în când ceea ce îți dorești, dacă se poate (ți se oferă) și ca și cum ți s-ar cuveni. De cealaltă parte, nu poți spune că iubești ceva dacă nu ești dispus să și lupți pentru acel ceva, dar la început dorința te face să îl identifici și pasiunea te face să vrei să lupți pentru el.

          Să lupți ca să ai, apoi ca să păstrezi. Dar numai dragostea te face să vrei să lupți ca să sporești, să crești, să îmbogățești. Și dacă el, de unul singur, ți-a dat dorința, iar tu, din proprie inițiativă, i-ai arătat pasiunea, dragostea e ceva ce nu se mai face separat, ci împreună…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: