POATE MÂINE…

by IAN A.

Poate mâine ne iubim. Infecțios.
Strâns și plin. Îmi lipsești constant în fiecare zi.

Să-mi zgârii degetele tremurânde pe abdomenul tău, ce crește fin și emotiv. Vino într-o zi, vino într-o noapte. Dă-mi un ghiont, vino de nicaieri. Sunt aici. Pot fi de tot. Cât de mult vrei?

Începe o iarnă nouă. Nu-i frig? Nu simți nevoi? N-ai obosit de atâtea ploi? De atâtea vânturi noi? De atâtea aspre dimineți, de atâtea nopți pufnite-n plânsul mut? Ce aștepți, ce vești de nicăieri? De ce nu vezi? Tot singură te-ntinzi într-un sfârșit al zilei. Apusul nu-l privești, iar dimineața-ți este în ceață. Și te încăpățânezi prostește, să nu te uiți, să nu observi. Ai ochii plânși și vrei să speri. Dar taci.

Cât n-ai să-ți mai dorești? Vom fi, ani buni. Și tu și eu. Și ei și ele. Da, vom trăi. Toți suntem. Dar asta înseamnă să trăiești? Strângi cu năduf perne cu puf de rațe, în brațe lacrimile-ți curg inundând singurătăți, absorbită de foșnetul vântului ce privește prin fereastra deschisă. Și mâine e o nouă zi. În care poți să faci ceva, să vii.

Nu vreau motive.
Nu-mi țin somnul în palmă.
Nu mă-ncălzesc.

I’m still hearing cries in the night.


FEATURING: Un ”fragment de gânduri” care mi-a plăcut mult. Mulțumesc, IAN A., pentru că ai ales să îl împărtășești cu mine și cu cititorii blogului marturisesccasuntfemeie.ro !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: