BĂRBATE, NU NUMAI EA ÎMBĂTRÂNEȘTE!

By Alexandra Huidu

          Acum e frumoasă de îți taie răsuflarea, are pielea catifelată, picioare de căprioară, sâni fermi și obraznici, o talie voluptuoasă și e suficient să apară în fața ta și să te atingă în treacăt ca să te facă să uiți ce vroiai să îi zici. Te-ai îndrăgostit de ea, nu numai de corpul ei splendid, spui tu, ci de ea ca persoană. Te întreb acum: dacă în locul ei ți-ar fi apărut în față o bătrână de optzeci de ani, ridată și scofâlcită, i-ai mai fi iubit sufletul? Dacă îmi răspunzi da, atunci ți-ai găsit jumătatea și ești un fericit. Pentru că va veni momentul când, iubindu-vă o viață, așa veți ajunge, ridați, neputincioși cu trupul, greoi în mișcări, nevoiași cu sănătatea. Ce va rămâne din voi atunci? O dependență impusă de vârstă, de acel „prea târziu ca să o mai iau de la capăt, pentru că oricum nu m-ar mai vrea nimeni”, sau o dragoste trainică?

          Te uiți la ea și îți dai seama cât de teamă îți este să nu o pierzi. Firesc, la o adică. Cine nu recunoaște că dragostea merge mână în mână cu frica de a pierde persoana iubită, probabil că nu a iubit niciodată intens. Te întrebi dacă cineva ți-ar putea prezice viitorul, dacă va fi a ta pentru totdeauna. Nu căuta la alții ceea ce doar în tine poți afla. Dacă acum, dintr-o dată, ar dispărea coaja aceasta care îți îmbracă sufletul și pe care ea, la rândul ei, o iubește, așa cum numai tinerețea și frumusețea te pot determina să iubești, cu ce anume din ceea ce ești tu ai putea-o convinge să rămână?

          Dacă vrei să știi ce șanse aveți să fiți alături o viață întreagă, întreabă-te ce îi poți oferi nu numai la începuturi, când trupurile vă împing unul în brațele celuilalt, ci în senectute, când doar cu sufletul mai poți iubi. Imaginează-ți viața alături de ea în momentele de disperare, de neputință, și spune-mi dacă ai soluții pentru acelea, dacă găsești în tine destulă abnegație și spirit de sacrificiu ca să nu fugi atunci, ca să nu renunți, ca să o ocrotești, să o iubești și să îi fii alături ca acum, când iubindu-vă pasional un ceas rezolvați mai multe decât cu o mie de cuvinte.

          Cum veți mai depăși momentele grele când doar cuvintele vă vor rămâne? Când trupul tău nu va mai putea să o apere, vorbele tale vor reuși să o protejeze de durere? Când nu vei mai fi în stare să o ridici pe brațe, îi vei ridica moralul altfel? Când vei fi frustrat de neputința ta fizică, vei deveni un tiran înăcrit, sau o vei respecta suficient încât să o aperi te tine însuți? Când ea nu va mai fi frumusețea de acum, vei lăsa ochii, dorințele și sufletul să îți cutreiere spre alte frumuseți, vei pleca la acelea? Și dacă vei pleca, acelora care te vor accepta, ce le vei oferi ca să rămână alături de tine atunci când trupul tău nu va mai avea nimic de dat?

          Dacă vrei să știi cât de puternică e relația ta cu o femeie, imaginează-te cu ea peste douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani. Dacă te mai vezi iubind-o atunci, înseamnă că o iubești acum cu adevărat. Iar dacă o mai vezi iubindu-te atunci, înseamnă că ea merită dragostea ta, iar tu ești un bărbat care merită să îi stea alături. Nu judeca dragostea după frumusețea tinereții, așa cum o carte nu trebuie judecată după copertă, sau o ciocolată după ambalaj. Iubiți-vă cu trupul, pentru că nu e nimic mai frumos decât să tremuri în brațele celui iubit, dar nu uitați să vă iubiți înainte de toate cu sufletul, căci sufletul care trăiește în dragoste nu se urâțește și nu îmbătrânește niciodată!

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: