CASANOVA ȘI DON JUAN AU FOST CREAȚI DE FEMEI

          Casanova și Don Juan sunt tot ceea ce femeile detestă și iubesc mai mult la bărbați. Le place șarmul lui Casanova, dar îi dezavuează nestatornicia. Adoră dorința lui Don Juan de a cunoaște eternul feminin, dar îi condamnă frivolitatea. Cum s-a ajuns aici?…

          Dragostea pare a merge întotdeauna mână în mână cu durerea și suferința. Cel puțin o dată în viață iubim imens și suferim nespus atunci când iubirea ajunge la final. Iar o durere mare, la fel ca o dragoste mare, ne schimbă pentru totdeauna. Nestatornicia și frivolitatea sunt mecanisme de apărare ale inimii în fața caznelor iubirii.

          Nestatornicia unui bărbat este o concluzie de generalizare care succede unui raționament foarte simplu: dacă un bărbat a iubit o femeie, pe care a crezut-o a fi perfecțiunea întruchipată, dar aceasta l-a rănit și s-a dovedit a fi haină, atunci înseamnă că așa sunt toate femeile. Este mai simplu pentru el să creadă asta decât să accepte că poate a greșit și el, că ceea ce iubim la cel de lângă noi nu e perfecțiunea sa improbabilă (ca să nu zic imposibilă) și abstractă, ci faptul că acea persoană este perfectă pentru noi. Așa că se bucură de femeie, o admiră, o atinge, o încântă, dar trece de la una la alta, căutând mereu, în subconștient, acea perfecțiune imaginară.

          Frivolitatea este exact opusul nestatorniciei, deși la prima vedere nu pare a fi. Cu toate acestea, frivolul se îndrăgostește sincer și total de fiecare femeie pe care o cucerește. Aceasta este încercarea lui de a lupta cu propria sa concluzie, diferită de cea a nestatornicului: dacă a iubit o femeie și i-a oferit tot ceea ce a avut el mai frumos și mai intens, dar totuși nu a putut-o păstra alături, înseamnă că e ceva ce nu a înțeles la ea, ce nu a explorat suficient, ce a lăsat să îi scape. Ca să se protejeze de durere, caută să înțeleagă femeia, pentru a nu mai repeta greșeala.

          Ce le atrage, totuși, pe femei la astfel de bărbați? De ce trec cu atâta ușurință peste ceea ce știu încă de la început, anume că nu îi vor avea alături o veșnicie, că se vor îndrăgosti ca de nimeni altul până atunci și vor plânge cu amar, nostalgie și melancolie, dar se lasă seduse fără să opună vreo rezistență reală? Faptul că nu se simt o pradă. Intuiesc durerea din spatele freneziei cuceritorului și nu se pot abține să nu dorească să fie ele cele care o vindecă. Instinctul de femeie le spune că cea care va aplica balsamul peste rană va fi fericită și adorată ca o zeiță.

          De ce să îți asumi o astfel de încercare, când riscul de nereușită este atât de mare? Pentru că femeile adoră experiența lui Casanova și profunzimea lui Don Juan, iubesc bărbatul care înțelege femeia și știe cum să o descopere, sunt înnebunite să vadă un astfel de bărbat-maestru în acțiune și să fie subiectul seducției lui originale, surprinzătoare, subtile, așa cum numai un bărbat care a cunoscut multe femei o poate face.

          Dar poate că ceea ce îi face cu adevărat irezistibili, dincolo de nestatornicia și frivolitatea lor, de incapacitatea lor de a-și lega definitiv destinul de al unei femei, de pericolul pe care îl reprezintă pentru orice inimă pe care o seduc, este faptul că Don Juan și Casanova nu au renunțat niciodată la a încerca să își depășească potențialul de a iubi, la absolut și la etern… la ideea de mare dragoste.

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: