CEA CARE TE VREA DOAR CA SĂ O CONFIRMI

          Este vorba despre cea pe care ai vrut să o ai din momentul în care ai întâlnit-o pentru prima dată, cea care te-a adus la paroxism cu simpla ei prezență și prin felul ei de a fi: frumoasă foc, plină de farmec, zglobie, cu mintea ascuțită, încrezătoare. Uneori aproape că nu îți vine să crezi că o astfel de femeie ar putea căuta compania ta, deși nici tu nu ești un bărbat tocmai comun și ai multe de dăruit. Însă ea pare a fi din altă lume, aproape de pe altă planetă, iar tu nu ești ca bărbații pe care te-ai obișnuit să îi vezi lângă ea. Și totuși…

          Inițial ți-ai spus că îți acceptă compania din cauza conjuncturii în care ați ajuns să socializați, apoi te-ai gândit că o atrage tocmai stilul tău diferit de ceea ce îi oferă toți bărbații între care se învârte. O faci să râdă așa cum ei nu reușesc, să fie volubilă și să se simtă liberă. Știe că lângă tine are voie să nu fie perfectă, pentru că tu ești primul conștient de toate imperfecțiunile tale și nu vei fi niciodată atât de ipocrit încât să ceri de la ea ceea ce tu însuți nu poți livra.

          Ai mai căutat explicația și în aceea că se simte bine lângă tine întrucât până și în momentele ei neizbutite, cu slăbiciune și angoase, tot este cu zece clase deasupra majorității femeilor, iar tu îi arăți asta în mod neechivoc. Are inclusiv acea rară trăsătură de personalitate de a fi deschisă la ideea că o dorești (deși nu aveți o relație) și de a accepta asta cu seninătate, fără să ridice bariere între voi și să complice lucrurile inutil. Îi place la tine că nu o obosești făcându-i avansuri asidue, dar nici nu ratezi ocaziile care se ivesc, așa că primește cu drăgălășenie și fără fandoseli semnalele pe care i le transmiți cum te pricepi tu mai bine, într-un joc frumos în care tu nu trebuie să fii fals și ea nu are rost să se prefacă neimpresionată.

          O lași să fie capricioasă, alintată și să pretindă ca o regină, pentru că de-a lungul vieții ai ajuns să cunoști bine universul feminin și știi că a te opune la asta ar fi ca și când ai încerca să te opui soarelui care răsare. Ești soldățelul ei ascultător, protectorul mereu solicitat, fratele mai mare, prietenul cel mai bun, sfătuitorul secret, umărul pe care plânge, bufonul la nevoie.

          O vrei (normal că o vrei!) dar nu faci mișcarea dincolo de care nu mai e cale de întors. Nu pentru că ți-ar lipsi curajul, însă nu poți aprecia cât e joacă și cât șansă reală. Până când, dintr-o dată, o face ea! Se aranjează special pentru întâlnirea cu tine și îți sugerează asta prin semne străvezii, te atinge mai mult și mai intim decât până atunci, te stârnește cu replici cu dublu sens, te invită cu zâmbete învăluitoare. Îți iei inima în dinți, pui punctul pe „i” și… te trezești că dai cu proverbiala bâtă în baltă.

          Nu te respinge urât, dar ești capabil să înțelegi mesajul neplăcut dintr-o simplă aluzie fină. Îți iei gândul de la ea… a ta și redevine a ta… prietenă specială. Până când asta, iarăși, nu îi mai este ei suficient. Devii în curând confidentul vieții ei intime. De parcă simpla ei prezență și faptul că nu o poți avea n-ar fi suficiente ca să te facă să urli, acum ajungi să suporți cu stoicism poveștile despre ceilalți, dar mai ales despre cei care o dezamăgesc și o rănesc. Ai mereu cuvintele de încurajare potrivite și ești foarte convingător când o reasiguri cât e de frumoasă, de senzuală, de incitantă.

          Când discuțiile pe subiecte erotice ajung fără perdea, te întrebi dacă nu cumva pentru ea asta este o formă sadică de preludiu, cu atât mai mult atunci când ea îți spune „de m-ar înțelege și el ca tine”, „îți zic ție pentru că tu mă cunoști, știi ce îmi place”, „numai ție pot să îți spun așa, deschis, lucrurile astea despre mine” și, bineînțeles, cireașa de pe tort (sau, poate, bomboana roz de pe colivă): „dacă mi-ar face tot ce te aud pe tine spunând, zău că aș fi împlinită!”.

          Așa cum este și firesc, întreaga ta masculinitate strigă cu demență „păi lasă-mă să te împlinesc!”. Uiți că ai decis să nu mai acționezi a doua oară, dai totul pe o carte și încerci din nou să pui același punct nenorocit pe același „i” elusiv. De data asta îți servește discursul lung și plin de fraze din filme, despre prietenia ta care e foarte importantă pentru ea, despre cum nu ar vrea să te piardă, dacă lucrurile merg prost, eventual te lasă la propriu cu gura căscată când îți trântește replica neverosimilă „eu sunt vinovată, nu tu, eu sunt cea confuză”. Etc… etc… atât de mulți etc., încât de data asta îți juri că a treia oară nici măcar nu te mai gândești să încerci.

          Nu trece mult și vine din nou la tine, reia discuțiile vechi… dar pățit fiind, te păstrezi tare pe poziții. Este nemulțumită, așa că trece la artileria grea și te chinuie cu stimuli noi, inventează abordări pentru care nu te-ai fi putut pregăti dinainte, iar când ajungi la limita suportabilității și îi mărturisești fără nici un fel de perdea că dacă mai continuă așa, e posibil să reacționezi ca orice bărbat întreg, perfect funcțional și în totalitate straight, îți plasează bomba finală: „sunt momente când zău că îmi vine să fac o nebunie cu tine, fie doar și din curiozitate!”. În sfârșiiiit, aproape că strigi victorios și… și te trezești că pleacă, așa cum a venit.

          Nimic mai firesc decât frustrarea și debusolarea care te acoperă din toate părțile. Dar acel simț al ridicolului din tine îți spune că nu ești vinovat de nimic, că legătura ta ciudată cu ea e total anapoda, dar nu din cauza ta. Ba ai și tu o vină. Ești vinovat că faci parte din categoria rară a bărbaților care știu să asculte o femeie, să empatizeze cu ea și să respecte eternul feminin indiferent de forma sub care se prezintă. Așa că, dragul meu bărbat rar și sensibil, ai picat în plasa unei femei care nu te-a vrut niciodată pe tine pentru tine, ci care te-a dorit acolo doar ca să îi arăți cât este ea de femeie, atunci când alți bărbați superficiali și seci (care ei îi plac în realitate) o fac să se simtă urâtă, neinteresantă, neapetisantă.

          Vine la tine să o confirmi și să îi arăți că nu este așa, ia ce are nevoie și apoi pleacă. Pentru că într-adevăr tu nu faci parte dintre bărbații din lumea ei, ești așezat și serios, ai consistență și integritate, dar nu ești și nu ai să fii niciodată suficient de metrosexual pentru ea. Ea vrea sclipici acolo unde tu poți oferi doar calitate, însă când caută calitatea nu se poate opri din a-și dori sclipiciul care îi ia ochii de fiecare dată. Treci mai departe și încearcă să depășești statutul de prestator de servicii emoționale pentru doamne dezamăgite, oricât ar fi ele de deosebite! Nu te mai disipa pe tine pentru o himeră și caută femeia în fața căreia nu vei mai simți dubii când va veni momentul să ajungi tu, de data asta, să îi zici „„numai ție pot să îți spun așa, deschis, lucrurile astea despre mine”!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: