DĂ-I TIMPULUI TIMP SĂ-ȚI VINDECE DUREREA

          Viața rareori decurge așa cum ne așteptam, visam sau ne doream în epoca când noi eram mai tineri și toate păreau a fi posibile.  Nu există oameni care să nu fi făcut în viață măcar o greșeală mare, care le-a deviat întreg cursul existenței. Atunci când acea greșeală este o relație îndelungată, reintrarea pe făgașul dorit este cu atât mai grea.

          Deși scrâșnești din dinți, mergi înainte și nu te lași doborât, singurătatea te sperie. Nu cea prezentă, pe care o întâmpini cu brațele deschise după ani și ani de dezamăgiri și nereușite, reveniri și declin sufletesc, ci singurătatea perpetuă, pe care o simți stând la pândă și așteptând să sară asupra ta. De aici vine debusolarea care te zăpăcește, din faptul că nu știi ce să faci cu libertatea abia dobândită, deși ți-ai dorit-o și ai luptat atât de mult pentru ea.

          Ai vrea să le poți face pe toate câte îți trec prin minte, pe care nu le-ai putut face atunci când erai închis  în colivie și pentru care, descoperi acum, nu mai ai energie și curaj. Alteori, fericirea ți se pare o simplă poveste pe care o demaști cu cinism, te comporți de parcă nu ai avea nevoie de ea și faci apoteoza vieții mediocre de parcă ar fi o realizare meritorie, în timp ce, în realitate, nici tu nu crezi ce spui dar, cel mai grav, trăiești ca și când ai crede. Presimți că în orice moment ești pe punctul de a claca și crezi că dacă refuzi să conștientizezi asta vei reuși să fugi suficient de departe de confruntarea limitelor rezistentei tale. Fiecare sfat pe care îl primești ți se pare că este îmbibat cu esență de mari adevăruri și, totuși, te agasează. Resimți atenția și grija celor din jur ca pe un atac la adresa calităților tale de soldat vajnic și ai impresia că toți sunt puși pe a-ți demonstra ție ceva. Firește, ești bătăios și intri destul de des în conflicte, forțând clarificări: nu ești un om în nevoie, nu dorești să fii tratat ca atare.

          Ei bine, să fii persoana de mai sus după o despărțire urâtă E NORMAL!! Nu ești slab, fricos, neputincios, inadaptat sau oricum altfel te-ai mai teme tu că ai ajuns, nu ești nici măcar atât de debusolat pe cât credeai, ci doar îți refuzi un cadou de înțelepciune și maturitate: nu îți dai timp să te regăsești, pentru că simți că ai acordat persoanei care nu te-a meritat cei mai frumoși ani din viață. Inconștient, vrei să recuperezi timpul pierdut. Te grăbești.

          Dar viața nu e o cursă contra cronometru de bifat experiențe, așa că alege cu grijă și calm cea pe care ți-o dorești în viitor. Învață ceva din greșeala anterioară, descoperă de ce s-a întâmplat și nu mai cădea în aceeași capcană de atunci. Mai rău decât să greșești din nou ar fi să comiți exact aceeași greșeală sau… în fine… variațiuni pe temă! De ce nu ar putea fi totul extrem de plictisitor o perioadă? Îți aduci aminte ce bine e să te plictisești și câtă energie ești capabil să dedici ideilor și proiectelor care ți se nasc în minte când te plictisești tu? De ce trebuie să fii activ și să îți folosești timpul doar ca să faci ceva productiv și deosebit? Ai o rană care trebuie să se vindece, rănile cer repaus, ia-ți timp și RESPIRĂ! Odihnește-ți cugetul și inima după furtuna care a atras viitura emoțională în care aproape că te-ai înecat.   

          Fericirea nu e o poveste! Nu te mai comporta ca vulpea care nu ajunge la struguri și spune că sunt acri, pentru că așa nu faci decât să te autosugestionezi că nu mai ai pentru ce lupta în viață. O depresie e ultimul lucru de care ai nevoie. Da, ești nefericit acum. Da, habar nu ai cum să faci să fii fericit și e adevărat că ai avea nevoie și de o doză mare de noroc ca să reușești. Însă mai grav decât a nu avea ceea ce îți dorești este să pierzi speranța că vei obține vreodată, pentru că asta otrăvește tot și îți anihilează inclusiv capacitatea de a te bucura de lucrurile mărunte. Adu-ți aminte cu câte gesturi și replici mici și stupide te sâcâia celălalt înainte să vă despărțiți și cât te scoteau din minți! Acum, toate acestea au lăsat un loc gol, pentru că le-ai îndepărtat. Umple acel loc cu lucruri mici și stupide care te bucură. Nu am să-ți spun că fericirea vine din lucrurile mărunte pentru că nu e adevărat, dar clipele savuroase ne reamintesc că fericirea NU ESTE O POVESTE! Și, bineînțeles, ne dau indicii unde și cum să o căutăm.

          Și ce dacă ai să clachezi în perioada ce va urma? După ce vei ajunge la fundul sacului, nu vei avea încotro să mergi decât în sus! De ce să nu te bălăcești în sentimentele tale negative? E neplăcut, într-adevăr, dar după ce te vei fi bălăcit suficient… te vei plictisi. Vei învinge demonii interiori prin medicamentul numit suprasaturație. Dacă lași ce e negativ să ruleze doar în subconștient, nu faci decât să amâni finalul. Plângi, fă crize de nervi, sparge ceva! Lasă surplusul să părăsească ceea ce stă să explodeze. Metaforic vorbind, nu ai nevoie să îți produci singur anevrisme sufletești care să ducă la paralizii emoționale definitive. Da, AI VOIE să fii labil psihic, pentru că toți sunt după câte o despărțire urâtă, chiar și cei foarte convingători când afirmă că n-ar fi așa. Nu ești cu nimic mai bun decât alții, dar nu ești nici cu nimic mai nerezistent.

          Dacă fostul partener de viață te-a umilit și te-a tratat ca pe un incapabil, nu înseamnă că toți ceilalți pornesc de la aceleași premise. Când ți se dau sfaturi, când se interesează cum îți merge, când îți mai fac câte un duș rece după ce o iei razna… of… înseamnă că oamenilor din jurul tău LE PASĂ de tine! Era mai bine dacă te ignorau? Nu ei sunt vinovați de ceea ce ai pățit tu. Alegerea ți-a aparținut ție în exclusivitate.

          În exclusivitate… Și aici ajungem, în sfârșit, la esența problemei. Clarificările astea imediate pe care le tot dorești provin din aceea că nu îl poți ierta pe cel abia ieșit din viața ta pentru tot răul pe care ți l-a făcut, dar cel mai greu te ierți pe tine că i-ai permis să te rănească atât de mult și de îndelung. Nu reușești să îți acorzi iertarea că ai comis greșeala. Ți-e ciudă pe tine că ai lăsat să se întâmple asta și ți-ai pierdut încrederea în instinctul tău diriguitor, care credeai că te ajută să alegi bine și pe care acum îl crezi handicapat.  Serios, în contextul în care erai atunci și cu experiența de viață de la acel moment, chiar ai fi avut de unde să știi sau să prevezi ce va urma? Judecă-te cu măsura corectă!

          Poate că ți se pare neverosimil acum, dar va veni momentul când vei trece peste toate acestea și vei renaște mai puternic, dacă ai puțină răbdare și ÎI DAI TIMPULUI TIMP să lucreze în favoarea ta! Ceea ce a fost distrus în tine de-a lungul a ani de zile nu se va lipi și reface în câteva zile… săptămâni… luni… Dar mâine va fi mai ușor decât e azi, iar azi e ceva mai bine decât a fost ieri, deși nu îți dai seama de asta încă.

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: