DRAGOSTEA ESTE CEL MAI BUN DETECTIV

By Alexandra Huidu

          După ce stingi lumina, te strecori între cearșafuri, îți odihnești capul pe pernă și îți lași privirea să cutreiere spre puzderia de stele care luminează cerul nopții, la ce te gândești? La ce îți zboară mintea atunci când rămâi doar tu cu sufletul tău?

          Te gândești la ea? Te întrebi de ce ți-a vorbit așa și nu altfel, de ce te-a privit cum a făcut-o, ce a însemnat acea expresie care i-a acoperit trăsăturile frumoase, pe care le iubești? Ți se pare vreodată că nu ai înțeles-o și ea a rămas dezamăgită, așteptându-te pe tine să o intuiești, să o descoperi, să o simți?

          Dar tu? Tu te gândești la el? Te întrebi de ce s-a uitat în altă parte decât în ochii tăi, de ce i s-au contractat maxilarele, de ce ți-a zâmbit cu gândurile departe, deși îl iubești și el știe asta? Ai vreodată senzația că ar trebui să faci și altceva, că ar trebui să oprești ceva să se întâmple, că ceva a rămas nespus sau ar fi trebuit să i-o spui altfel, dar nu știi ce anume?

          Iar a doua zi, când vă reîntâlniți, vă spuneți „te iubesc” sau doar așteptați ca celălalt să o spună primul? Iar dacă nu o spuneți, o arătați altfel sau așteptați să vă arate celălalt mai bine, mai mult, mai… neechivoc? De ce se întâmplă asta? Pentru că doriți o confirmare că totul e bine, că vi s-a părut că ar fi vreo problemă.

          Numai că, vedeți voi… dragostea e cel mai bun detectiv. Dragostea nu are nevoie de dovezi ca să știe, de confirmări ca să înțeleagă și de acțiuni ca să reacționeze. Atunci când îl privești pe celălalt cu admirație, ajungi să îl și observi, iar când îl observi cu toată acuitatea de care simțurile tale sunt în stare, așa cum numai în dragoste se poate simți și observa, ajungi să îl cunoști cum numai un îndrăgostit poate.

          Fiecare tresărire a mușchilor, orice modificare subtilă a expresiei feței, umbra aproape insesizabilă dintr-o privire, încărcătura din voce, chiar dacă tonul nu se schimbă, toate sunt, pentru cel care iubește, certitudini. Cuvântul cu care începe o frază și care îți spune ce va urma să zică înainte de a rosti cuvintele, modul cum trage aer în piept sau îl expiră, care îți arată ce are pe suflet, dacă e ceva de bine sau de rău, felul cum apasă pe clanța ușii sau pune obiectele pe masă, acestea fac cât o mie de cuvinte sau de acțiuni pentru un îndrăgostit.

          Ce este mai surprinzător e că asta se întâmplă chiar și atunci când nu există reciprocitate, așa că ajungi să cunoști îndeaproape pe cineva chiar dacă nu te lasă să îi pătrunzi în suflet, doar observând și lăsând dragostea să completeze acolo unde altceva ar fi neputincios. Nu e intuiție, nu e psihologie fină, ci e iubire. De aceea se spune că pentru îndrăgostiți nu există distanțe de nestrăbătut.

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: