FEREȘTE-TE DE DISPREȚUL FEMEII PE CARE AI UMILIT-O!

Cine spune că femeile sunt răzbunătoare… nu cunoaște femeile. Cu cât au fost mai dur rănite, au luptat mai mult pentru o relație și au acceptat mai greu finalul, cu atât mai mult atunci când inevitabilul se produce, ceea ce vor ele este vindecarea, nu răzbunarea. Lehamitea trece înaintea orgoliului. Nu însă și înaintea demnității…

Disprețul doare mai mult decât orice (chiar și decât indiferența) și de multe ori bărbații îi confundă manifestările cu o formă sadică de răzbunare. La ce ne-am putea aștepta? Bărbații care nu au fost capabili să posede femeia decât umilind-o, nu vor fi capabili să facă nici această fină diferențiere.

Femeia umilită este cea care a fost criticată în mod constant și nedrept de către bărbatul ei că nu face destule sau că nu le face suficient de bine. Este cea care a crescut copiii și căreia i s-au reproșat toate derapajele lor, de parcă numai ea ar fi fost responsabilă. Este cea care a gătit cu iubire și cu inspirație, dar a fost refuzată în detrimentul unei pizza. Este cea care noaptea, când toți ai casei (inclusiv el) dormeau, îi călca cămășile. Este cea care nu a fost lăsată să își bea liniștită cafeaua de dimineață ani la rând, sub pretextul unor nevoi stringente și imediate ale lui. Este cea căreia i se spunea că își lasă baltă familia în rarele momente când își lua inima în dinți să se mai vadă cu câte o prietenă, fără să conteze toate petrecerile de firmă de la care el se întorcea în zori și unde ea nu fusese binevenită, pentru că trebuia să stea acasă cu copiii.

Este cea căreia i se pretindea să ducă casa, pruncii, serviciul, să fie mereu disponibilă pentru familia lui lărgită (nu și pentru a ei), să îl distreze când avea el nevoie, să facă sex cu regularitate, să îl sprijine și să îl încurajeze, dar căreia nu i s-a recunoscut niciodată dreptul de a spune că este obosită. Este cea care l-a îngrijit când el a devenit ipohondru la fiecare răceală măruntă, dar care nu a fost lăsată să ia o pauză de la sarcinile zilnice nici chiar atunci când starea ei de sănătate ar fi reclamat o eventuală spitalizare.

Și, mai ales, este cea care a criticat toate acestea și s-a plâns foarte rar și numai când i-a ajuns cuțitul la os, pentru a nu strica armonia și a menține relația funcțională, dar până și atunci a fost acuzată că tot ea este cea nedreaptă, exagerată, căreia i se pare, care stârnește scandalul, care greșește și nu recunoaște, care are nevoie de sprijin continuu. A acceptat de cele mai multe ori să își asume vini închipuite și erori imaginate pentru a închide discuții care nu duceau nicăieri, dar a acumulat umilința pentru adevărul din ea care se revolta, pentru inteligența ei insultată, pentru nedreptatea care învingea bunul ei simț. Când tot ce reprezenta ea și putea oferi ca și femeie fusese atât de urât denigrat, după ce revolta și durerea au trecut, tot ce i-a mai rămas a fost umilința.

Când o astfel de femeie decide că i-a ajuns și nu este dispusă să mai facă vreodată pasul înapoi, orice formă de respect pentru partener a dispărut de mult, iar disprețul este cel care ia locul atitudinii împăciuitoare de până atunci. Când vorbește, femeia îi servește adevărurile în sos de ironie și cu garnitură de sarcasm, când îl refuză o face cu atâta detașare încât îl ajută să se simtă mic și meschin că a îndrăznit să ceară, când îl ignoră trece pe lângă el la fel cum ar păși peste o piatră.

Tot ce i-a dat în trecut, acum îi refuză. Nu ia nimic înapoi, pur și simplu se retrage, dar pentru că înainte îi oferise atâtea, el se simte nenorocit când constată câte îi lipsesc. Când el se plânge celor dispuși să îl asculte, de data aceasta nu mai tace ea. Numai că în timp ce el joacă rolul frustrării, ea câștigă Oscarul pentru adevăr: trei cuvinte care îl caracterizează și fac mai mult decât o mie de explicații, un gest tăios, o mimică de lehamite și o privire obosită… și l-a compromis, l-a marcat și l-a etichetat definitiv.

Dar asta nu e răzbunare! Acesta este glasul demnității umilite, sâcâit de nedreptate și suprasaturat de tăcere. Aceasta este măsura reducerii celuilalt la zero, la gol și la sec, a demascării realității și a închiderii unui capitol. Este disprețul, cel mai clar și mai bine conturat PUNCT pe care o femeie îl poate pune unei relații.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: