FIECARE BĂRBAT ARE O „FEMME FATALE” A SA

          Femeia ta fatală. Cea care, tu bărbat fiind deja, te-a făcut să îți descoperi bărbăția. Cea cu care ai făcut nu doar dragoste, ci artă. Cea care te-a învățat diferența dintre masculinitate și virilitate. Eva ta… Cea pe care ai simțit-o pe sub piele, ai inhalat-o în loc de aer, ai degustat-o ca pe o aromă rară, ai protejat-o de toți și chiar de tine însuți.

          Cea care te-a durut într-o secundă cât un iad întreg, dar care a lăsat în urmă, totuși, amintirea supremă a femeii. Ai mers mai departe, ai cunoscut alte femei și le-ai iubit, dar o parte din tine a rămas a ei pentru totdeauna, iar pe ea ai primit-o în tine și nu i-ai mai dat niciodată, cu adevărat, drumul să plece.

          Este cea care te-a învățat că iubirea e eternă, chiar dacă relația se sfârșește, pentru că ceea ce ai făcut și nu mai poate fi desfăcut… a trecut în eternitate. Este cea pentru care ți-ai pierdut mințile, sănătatea, rațiunea, voința, demnitatea… orice, numai să o ai. A fost demonul care ți-a bântuit nopțile și zâna care ți le-a alinat. Ai lăsat-o să te mângâie așa cum nu mai lăsasei pe o alta, pentru că lăsând pe cineva să te atingă așa ar fi însemnat să accepți cu nonșalanță că puteai fi vulnerabil.

          Dar cu ea nu a contat. Ei i-ai arătat tot și i-ai mărturisit tot. Așa că ți-a mângâiat temerile, ți-a învins incertitudinile, ți-a închis rănile vechi, ți-a dat încredere în tine, te-a ajutat să te accepți așa cum ești și să îți vezi valoarea în fața altora, să îți împlinești dorințele atât timp ferecate după ziduri groase. Ți-a arătat că și tu poți avea absolutul, că ești meritoriu, că dai valoare vieții unei femei atunci când ești prezent în ea, în moduri de care nici măcar nu erai conștient că îți aparțineau.

          Te-a cucerit lent, ca o amantă tantrică, surprinzătoare cu fiecare sărut, fragilă și delicată, dar neașteptat de seducătoare. Ți-a inundat întreaga lume, te-a făcut să te simți ca niciodată până atunci, răsfățat, adorat, te-a învăluit într-o sexualitate intensă, fascinantă, te-a adus la demență cu îmbrățișări și mângâieri incandescente. A fost femeia care te-a făcut să îți iubești și să îți blestemi zilele. Femeia ta magnific de frumoasă, specială și complicată, misterioasă și delicată. Femeia în care ai avut încredere, în brațele căreia te-ai putut dărui și pierde, lângă care ai simțit că ți-ai găsit în sfârșit locul, căreia orice i-ai fi arătat, ea ar fi înțeles.

          Este aceea de care nu te-ai fi plictisit niciodată, pentru că niciodată nu știai cu adevărat ce simțea sau cum era ea… dar te fascina descoperirea. Mereu te făcea să te întrebi ce teritoriu necucerit mai este în ea care ți-a rămas ascuns, după atâtea nopți de abandon, după ce îți dezvăluia totul, însă reușea cumva să mai păstreze ceva din ea care să îți înfierbânte imaginația.

          Te punea să lupți pentru fiecare lucru mic pe care ți-l oferea, dar luptai cu bucurie, căci recompensa întotdeauna depășea așteptările. Avea o forță interioară și o voință atât de puternică, dar te supuneai fără efort. Nu îi era teamă să te provoace, pentru că tot ea te potolea, tu erai în realitate cel care adora, dar dacă a fost vreodată cineva care să merite… atunci ea…

          Te fascina cu fiecare cuvânt rostit. Nu îți spunea mai multe decât aveai nevoie și dădea greutate fiecărei fraze, îți menținea interesul și atenția asupra ei, te făcea să uiți că poate mai doreai și altceva decât ce avea ea de oferit, pentru că îți dădea câte puțin din toate, cu profunzime și calitate.

          Acum nu mai contează nici măcar de ce a fost și nu mai e, dacă a fost să fie pe vecie sau doar experiența care a trezit bărbatul complet din tine, dacă ai mai iubi-o din nou, odată regăsită, sau doar ai constata că și-a îndeplinit menirea după ce te-a transfigurat, într-atât încât n-ai mai putea fi al ei. Un lucru cert ai învățat, însă: nu există un arhetip de femeie fatală, dar există pentru orice bărbat acea femeie-drog, femeie-ADN, femeie-marcă. Iar pe a ta o vei păstra în sânge, în vene și în fiecare celulă până în ultima clipă a vieții tale.

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: