GĂSEȘTE-L PE CEL DISPUS SĂ TE IUBEASCĂ AȘA CUM EȘTI, NU VARIANTA TA ÎMBUNĂTĂȚITĂ

          Cu toții avem în minte un ideal: cum ne-ar plăcea să fim și, de asemenea, cum ne-ar plăcea să fie cel alături de care să ne petrecem viața. Când ne îndrăgostim și alegem să ne implicăm într-o relație cu cineva, ne legăm sufletește tocmai de cei care se apropie cel mai mult de acest ideal.

          Compunem trăsăturile celui ideal din toate calitățile pe care ni le-am dori, dar omitem cumva că nimeni nu e fără de defect. Facem foarte repede lista cu trăsăturile pozitive, însă ne întrebăm prea rar care sunt defectele cu care nu am putea trăi și care nu ne-ar distruge iubirea sau relația.

          Fericiți aceia care au alături un partener care i-a ales după suma defectelor și nu a calităților! Acelora nu li se va cere niciodată să se schimbe! Defectele îl îndepărtează pe cel de lângă noi de idealul pe care îl avem în minte, așa că unii (foarte mulți, din nefericire) au tendința de a-l apropia de ideal, pretinzându-i să se transforme în altcineva.

          Există mai multe tipuri de schimbare: schimbarea care vine din exterior, prin evenimente cu o mare încărcătură emoțională (fericite sau tragice) și care ne modifică din mers, pe nesimțite, pentru că ne responsabilizează și vrem să protejăm ceea ce avem bun și frumos, sau brutal, în virtutea instinctului de conservare. Apoi este schimbarea pe care ne-o dorim pentru a evolua și a fi mai buni, în baza liberului nostru arbitru, a căutării neîncetate a înțelepciunii care ne-ar aduce echilibrul interior.

          Și mai este și schimbarea pe care ne-o cere persoana iubită, ca să ne suprapună cât mai fix peste un ideal cu care este posibil ca noi să nu ne identificăm. Aceasta nu este o schimbare din dragoste și pentru dragoste, ci cu scopul de a satisface un orgoliu: „nu îmi ajunge ceea ce am, nu vreau să caut în altă parte, dar îmi doresc tot ceea ce mintea mea imaginează că e mai bun, așa că îți cer ție să te ridici la standarde”.

          Idealurile sunt greu de atins, iar unii ar spune că e chiar imposibil. Așa că oricâte calități am avea, ele vor fi umbrite mereu de defecte, pe care partenerul ni le va vâna cu asiduitate, ca să le stârpească. Oricât am lupta cu aceste defecte și oricâte am corecta, mereu va fi ceva în noi care va strica idealul. Rezultatul va fi un partener perpetuu nemulțumit. De aceea după o perioadă, unii nu mai văd la persoana iubită calitățile care l-au făcut să se îndrăgostească, ci doar părțile negative.

          De aceea pentru unii, nimic din ceea ce face bun partenerul nu e suficient, pentru că și-ar dori să se comporte ca acel ideal intangibil și așteaptă cu precădere acele comportamente, în locul manifestărilor de dragoste pe care le primesc oricum, sincer și constant, dar care nu pot învinge imaginația. Aceștia sunt oamenii fericiți și care nici măcar nu își dau seama de asta. Sau, în fine, oamenii nefericiți, care ar putea fi fericiți dacă ar aprecia mai mult ceea ce au.

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: